3

8 motive să nu plec în Bucureşti

Corect ar fi “să nu plec încă”. Viitorul ăsta…

Conflicte între Transilvania, mai specific Cluj, şi restul ţării, mai specific Bucureşti, au fost de când lumea. Ciupelile s-au intensificat însă ce când din primăria Cluj-Napoca a plecat un premier. Şi-a dat ieri demisia şi-n jur parcă-i mai linişte.

În războiul ăsta nedeclarat, am avantaj. Sunt undeva la 51% oltean. Nu-i o noutate, doar un reminder. Pot spune că am un avantaj pentru că mă infiltrez cu uşurinţă în ambele tabere. Am testat asta cu taximetriştii din Capitală, locul care-mi place pentru agitaţie nu şi pentru nivelul de bun simţ.

Deşi şansele de a mă dezvolta pe plan profesional sunt vizibil mai mari în Bucureşti, rezist tentaţiei de a fi unul dintre cei care mişună pe străzile lui Oprescu pentru că Transilvania îmi oferă ceva ce acolo nu găsesc. De fapt… sunt mai multe ceva care au un punct comun: Clujul e la mijlocul distanţei dintre toate. E inima Transilvaniei.

Ca să mă exprim în dialectul sudist, văzui că toţi își exprimară azi sentimentele faţă de pământul pe care calcă zilnic şi deveniră sentimentali. Niciunul n-a vrut s-o keep it real, aşa că mă simt nevoit să o fac eu.

Aşadar, ocho motive pentru care

1. Cluj-Napoca – lumea se mişcă încet, nu-i nicio grabă. Pe trotuar mă simt ca pe carpeta de yoga. Taximetriştii îţi cară bagajele în casă şi-ţi dau rest pînă la ultimul forint. Leu. Pardon.

2. Sălaj – coma alcoolică cu ţuica de Sălaj e o experienţă de viaţă.

3. Maramureş – ţuica de aici combinată cu aia de Sălaj te bagă cu un picior în Nirvana.

4. Alba (Iulia) – cealaltă Capitală. Cetatea Alba Carolina arată… de stă mâța-n coadă!

5. Sibiu – pentru că… lucru nemţesc. O deplasare aici te scapă de lene. E leac.

6. Bistrița-Năsăud – pasul Tihuţa tot timpul mă scoate din monotonie. Tot timpul ninge şi am o ştire despre traficul din zonă, care se desfăşoară în condiţii de iarnă chiar şi vara. E triunghiul bikinilor, locul care dă peste cap teoria conform căreia iarna nu-i ca vara.

7. Satu Mare – vânătăi inoxidabile. Aşa cum iei aici bătaie cu bările inoxidabile produse aici, nu iei nici unde. Şi aici este ţuică. Nu vrei s-o combini cu aia de la Sălaj şi Maramureş. Crede-mă.

8. Ţinutul Secuiesc – creşte nivelul de patriotism. Când simţi că-ţi scade, te duci acolo şi ceri o pâine, plăteşti, iei bonul de casă şi te uiţi pe el. Vei vedea că scrie în maghiară şi n-ai cum să-l bagi în contabilitate.

Toate de mai sus se regăsesc la Cluj într-un fel sau altul. Fără îndoială. Ce mă intrigă e că sunt bine concentrate şi reprezentate pe holurile noii televiziuni naţionale care mi-a cooptat mai toţi prietenii şi aproape toţi colegii răsăriţi din presă.  Când am fost în vizită m-am simţit ca acasă. Ciudat sentiment atunci când te afli pentru prima dată într-un loc necunoscut! :)

În 14 februarie se lansează. I’ll be there!   :)

Deci, să recapitulăm: ţuică, ţuică, ţuică, vânătăi inoxidabile, triunghiul bikinilor, patrotism, cetatea Alba Carolina, spirit nemţesc. Altceva? :D

PS: Faptul că o mulţime de cunoscuţi lucrează acolo, nu mă face să-mi schimb părerile deja exprimate. :)

sursa foto 2

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *