12

Anger management în autobuz, la 30 de grade?

Right. 

Intra unu’ ca o bovină în intersectie. Șoferul autobuzului-saună, surprins, pune frână și toată lumea se împacheteză/încâlcește. Telefoane scăpate pe jos, pixuri etc. Înjurături aruncate în sus.

- Alo! Domn’ Șumahăr! Vezi că nu transportezi cartofi!

- Iote-l! Porcu’ ăla cu mașina vișinie! Tot el înjură-n 3,14zda mă-sii!

O tanti-mi atrage atenția că ar fi picat de la mine o brichetă.

- Mie? și arat cu degetul spre mine.
- Da, da! Vezi ca e sub scaun! Acolo! Uite că o văd de aici!

Da, era acolo. Era identica cu una dintre cele 2 pe care le port cu mine de back up, primită de la ceva hostesă când mi-am luat țigări. Dilemă de 5 secunde: S-o iau, să n-o iau? Și așa n-o folosesc… Hai s-o iau că zic ăștia că fac mizerie. Pun două degete pe bricheta plină de praf și ies uitându-mă după un coș de gunoi. Cineva mă prinde însă de mâna.

- Dă, bă, bricheta-ncoa! Ce faci? Îmi jmanglești bricheta?

Mă uit nedumerit la brichetă, mă uit plictisit la el ca rezultat al unei zile f*tute, mă întorc, io intind. Treceam fără doar și poate printr-un moment penibil. Aparent am vrut să sustrag o brichetă care nu-mi aparținea și toți ochii erau pe mine. Fără să ezite, pune mâna pe ea, mi-o smulge cu ură, plin de satisfație, și constată scurt în timp ce mă îndepărtam:

- Umflatule!

Ce zice ăsta, mă? Că-s UMFLAT?! Eu? Care mi-am tranformat cântarul în cântâr porno? Am 69 de kile?! Păi ce, mă, mie-mi trebuie plasticurile tale ieftine? Eu am brichetă! Am luat accent de bucureștean și m-am întors iar din drum, de data asta pus pe scandal, și-am strigat din prag precum De Niro în scena cu oglinda din Taxi Driver:

- Ce vrei, bă?! Ha?

Știți ce-a urmat? Nimic. Nu mi-a dat curs deși mi-aș fi dorit pentru că eram in the mood. Probabil ca să nu mă simt singur mi-a răspuns un moș, iritat, că vrea să plec dracului din ușa aubuzului ca să o poată închide șoferul și să plece! Că el vrea să ajungă acasă că moare de cald!

A câștigat moșul. Cât despre brichetă… a mea era în geantă, la locul ei, alături de cealaltă. Morala? Habar n-am. Că suntem o nație încordată și că ne scăpăm pe noi, fără un motiv real, pentru orice lucru minor?

sursa foto

 

12 Comments

  1. Nu-mi place matematica si nici nu am prea facut, dar nu era 3,14? ^^

    Amuzanta postarea. :)) Keep up! ^^

  2. Vazuta din afara este foarte amuzanta intamplarea (asta se datoreaza desigur si modului in care ai relatat toata actiunea), totusi pe moment nu cred ca a fost prea amuzant

    • Te asigur că a fost unul dintre acele momente penibilo-ilare. :)

  3. o fi fost si bricheta lui cu valoare sentimentala, primita de la bunicu :)))))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *