12

Povestea blogului care s-a născut și promovat singur

Adevăru-i că prima dată-i mai greu.

Din decembrie, de când am fost înstiințat de Moș Crăciun că posed domeniul ăsta, m-am pticurat tăt tăt tăt pe mine de frică. Am citit io o roabă de bloguri, am discutat cu unu’, altu’, despre cum se face, da’, zău, dacă am avut tupeu s-o și fac. Bloguiala. Mno.. da’ o venit momentu-n care am fost pus în fața faptului împlinit.

Rewind:

8 dimineața. Ajung la redacție printre primii. Fain, frumos, merg să-mi iau o găleată de cafea și fuga la fumoar. Să socializez cu plămânii. Și, bing! Primesc mail. Deschid telefonul și.. ȘOC! Să scap cafeaua din mână, nu alta: “Domeniu dumneavoastră a fost înregistrat”! Pușca mea, îmi zic, io n-am înregistrat nimic, nimic! Mă gândesc repende cine ar putea deține informații și găsesc: Bogdan! ”Bă, uite ce-am pățit, tu știi ceva?” Râzând, răspunde că “da”. Și cam atât. În momentul ăla am simțit fiorul lucrăturii pe la spate. Nu mai puteam avea încredere în nimeni. Mă adun și-mi sun cea mai apropiată persoană, să mă plâng:

Eu: – Servus! Mno… să vezi ce chestie ciudată. Am primit un mail în care-s înștiințat că am un domeniu.ro. Și Bogdan știe despre ce-i vorba, da’ nu vrea să-mi zică nimic.
Ea: – Pfuuuu! …gami-aș! Ai primit mail? No, eram sigură! Da’ dacă ieri n-ai zis nimic, am considerat că numai eu am primit, și m-am liniștit! N-am avut ce face, e pe numele tău și trebuia mailul titularului. Ce ciudă-mi e! Trebuia să găsești factura sub brad…
Eu: – Trăăăăăădătoriiiilor! N-ați zis nimic! Niciodată n-am fost așa habarnist de ce-i în jurul meu!

„Mulțumesc” am zis după o oră. Cam atât mi-a luat să rumeg situația.

Dar nimic nu mai conta. Dorința mea dosită sub inima-mi de piatră prindea viață, se creiona vizibil. Pe bune. No, repede trag un hosting (după ce-am învățat ce-i ăla), îl agasez o noapte-ntreagă pe Daniel, ca să instalez worpress-u’, apoi caut (n+1) x 2 zile niște teme de wordpress și vorbesc cu Mironeasca, să o retușeze pe cea aleasă. Mai aveam nevoie de un tester și l-am combinat pe Orlando pentru job-ul ăsta. Treaba lui o fost să-și dea cu părerea. Asta a fost anul trecut. Anul ăsta, mai exact ieri, la 10.00, îmi sună telefonul:

Mironeasca: – Salut! Dormi?
Eu: – Nu. ÎszzZzZzz treazZzZz (ptui! cu ce-am greșit?! am adormit numa’ pe la 5.00. bine că-s liber azi, gândesc io). Te ajut cu ceva?
Mironeasca: – De fapt, voiam să terminăm blogul ăla. Da’ nu mai știu parola. Nu mi-o zici?
Eu: – Tu, păi, îi tăt aia: **********.
Mironeasca: – Nu-i, mă! Nu merge.
Eu:- No, stai să intru io, să văd.

Juma’ de oră am fost galben, roșu, verde etc. la față. Nu-mi mai aminteam parola. DELOC! După ce o râs bine de mine, acel cineva de acolo de sus, care mă iubește, mi-a trimis ce lipsea.
Și am făcut furtună de creiere cu Mironeasca și ăsta-i produsul. Cu toate astea, fapta lui Psaico o atins apogeul. În timp ce eu puneam conținut pe blog, musiu dă pe tuităr, de la sine putere, următoarele: “Ni, că @MarianHurducas are blog http://www.marianhurducas.ro/.”

Am înghețat, deşi în cameră erau + 22 de grade. Nu așa plănuisem! Îmi treceau tot felul de gânduri dubașe la adresa lui. Pfoooai și toată lumea s-o sesizat că am blog. Da’ mi-o trecut repede supărarea. Nu vreți să știti cum era să ajung la urgență, după ce s-o umflat ficatu-n mine, când am văzut cât de reprede se răspândește vestea pe tuităr și feisbuc . :) Mno, amu nu mai aveam ce să-i fac. M-am simțit ca la inundații. Am stat și m-am uitat cum curge “apa” pe soșăl midia. Și-am numărat unicii. :)

Concluzia e că io n-am făcut nimic major pentru blogul ăsta. După ce că l-am primit moca, am avut parte și de consiliere la instalare, și de o dizainăriță și de un PR bun.
Nu-mi mai rămânde decât să le mulțumesc că există GRATIS pe lângă mine. Și da, îs al dracu’ de norocos, după cum zice și Moș Crăciunul meu, fără de care n-aș fi avut locul ăsta de joacă. 
Dacă tot suntem aici, mulțumiri și celor care au participat la promovarea online, se știu ei care. O parte dintre ei îi găsiți în primul BlogMall din țară, care-i aci, în dreapta.

Mulțumesc, bă! :) și gata, că se simte gazul lacrimogen! :)

P.S. : TVdece au pus îngrășământ ideii că io trebuie să bloguiesc. Într-o noapte, când eram amețit. Știți voi cum, că ați văzut filmul.

12 Comments

  1. mult asteptatul eveniment monden al lui 2011 se intampla chiar acum:)) bafta si dei multe pe noul tau spatiu de emisie

  2. @daniel rus io tăt n-am crezut :p
    @orlandoudrea sper să apar în cancan :)) mulţam de urare

  3. Vezi ca nu folosim decat ingrasamant de cea mai buna calitate, recte natural. Deci, ar trebui sa creasca frumos. Spor la scris!

  4. P.S prim : si p langa TVdece nu a mai fost nimeni care a alimentat ideea ca ar trebui sa bloguesti? daca tot mentonezi ,mentioneaza p toata lumea….anyway de data asta trec cu vederea…astept sa fiu p lista urmatoare…… cand te voi vedea pt prima data p sticla….

  5. Ma, io ma tot intrebam ” da’ asta de ce nu are blog?” cand vedeam cate-un guest post de-al tau.
    No, fain ca te-ai pus pe picioare la casa ta, spor la scris sa ai :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *