12

Cafeaua care m-a adus la Cluj

Insomnie. Și-am stat cu ochii-n tavan numărând porii pereților. La mine nu merge cu oile, cum merge la Gigi. În timpul ăsta m-am gândit, mi-am amintit și-am zis că-i de scris.

În 2006 am dat la facultă. Am băgat dosarele la jurnalism, administrație publică și psihologie. Ia ghiciți, ce-am ales? Right. Da’ contentextul în care am făcut alegerea, e cel mai de poveste, dar nu-l încercați acasă. :P

Să ne suim în De Lorean și să ne oprim pe undeva prin 2002-2003, când dădeam o probă de voce cu viitorul meu șef direct de la Radio Vest Hațeg. După ce a analizat șefa lui directă ce și cum am vorbit a zis OMîFîG!, l-a combinat repede și așa mi-a dat pe mână mixerul + microfonul. Prima emisiunea mi-a supravegheat-o din celălat studio. Eu tremuram la propriu, el mIRC-uia. IT addict, ca și acum. Eu aveam 16 ani, el era cu 5 mai mare și nu mă prea suporta.

În scurt timp m-a învățat cum se bea ginul cu sau fără Kinley, ce-i aia 50 și-o cola, cum se aprinde o țigară, cum se face o glumă bună, cum se mixează o muzică bună etc. Împreună am piratat ceea ce avea să devină hit internaţional, adică Dragostea din tei. Cam 2 zile ne-a luat prin dial-up-ul Romtelecomului. Eram un fel de Jay and Bob Silent! :D

Revenind în zilele lui 2006, după un drum la Cluj unde m-am înscris la studii înalte, îl sun să ne vedem la o cafea. Ne așezăm pe terasă. Povestim, ne hilizim ca băieții și apoi am avut un moment de seriozitate, nespecific nouă. Moment decisiv de altfel.

- Bă uite, m-am înscris la 3. Psiho, jurna și administrație. Ce drac să aleg? Jurnalism vreau dintr-a 10-a, da’ o fi lozul câștigător?!

- Dexter, îmi zice el mie pe nick name, tu ești în stare să stai 8 ore într-un birou? Într-o primărie? Că io nu te văd. Mai rău, te vezi citind și analizând toată ziua cum funcționează creierul unora?! Poți agăța și dacă nu știi exact ce gândesc femeile, înveți tu și fără psihologie. Pe când jurna… îți mere gura, voce bună ai, arogant ești, tupeist iar… deci?

Deci mi-am decis viitorul în 5 minute, pe terasa birtului comunal, în fața unei cafele!!! Repet: Nu încercați așa ceva acasă!

Asta e cafeaua care m-a adus la Cluj și alt moment serios, în afară de ăla în care mi-a spus că se însoară și eu l-am întrebat sec, nedumerit și consternat de ce?, :)) nu-mi mai prea amintesc.

Cred că a fost singurul care m-a văzut în postura de astăzi. Ai mei erau sceptici, nu prea cunoșteau cu ce se mănâncă meseria asta, și mai mult cred că-n perioada aia fuseseră și ceva răpiri de jurnaliști.

Dacă stau bine să mă gândesc, tot el se face vinovat și pentru contul meu de twitter care mai apoi a degenerat în blog! :))

Azi e ziua lui. La mulți ani Orlando Udrea, 50 și-o cola fie cu tine! Da’ păstrează și pentru mine, că nu schimbi zilnic prefixul! :D N-are nici o treabă cu ministra, e pură coincidență, era culmea să am așa pile.

12 Comments

  1. Domnu’ Dexter, nu-mi ramane decat sa aplic vorba inteleapta a lui @andimoisescu : “Ma inclin!” iti doresc si tie bafta pe drumul ales

  2. eu am avut pata pusa pe jurnalism din clasa a 10.nu stiu exact de ce…dar as alege la fel si de-as mai trai odata :D
    si apoi in anul 3 de facultate (facultate facuta in sb) mi s-a pus pata pe cluj…si am venit aici la master. nu pentru master neaparat…ci pentru CLUJ :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *