1

Când atingerea e extrem de importantă

Am văzut Puncture. Pe IMDb e cotat cu nota 7. Povestea filmului sună cam aşa:

Inspirată dintr-o poveste reală, drama “Puncture” se axează pe bătălia legală pe care o poartă avocaţii Mike Weiss şi Paul Danziger împotriva marilor corporaţii. Mike Weiss şi Paul Danziger sunt prieteni şi parteneri la o mică firmă de avocatură din Houston, dar, în vreme ce Paul este un familist convins, care se străduieşte să obţină cazuri pentru a-şi întreţine soţia şi copiii, Mike este total opusul lui Paul și își iroseste inteligenţa, flerul şi talentul oratoric din cauza unui viciu scăpat de sub control. Cariera celor doi tineri avocaţi se schimbă pentru totdeuana atunci când acceptă cazul lui Vicky, o fostă asistentă de la un spital local, care s-a infectat în mod accidental cu virusul HIV înţepându-se cu acul unei seringi folosite. Ghinionul femeii l-a inspirat de prietenul ei de familie Jeffrey Dancort să creeze o seringă numită “Safety Point” care nu poate fi refolosită, dar sistemul medical corupt pretinde că produsul inovator este costisitor şi refuză să îl introducă în farmacii şi spitale, deşi ar fi salvate astfel mii de vieţi.

N-am ajuns până la final, nu pentru că am adormit, ci pentru că mi-am amintit de iamădemână.ro şi m-a apucat de gugălit puţin. Povestea e suficient de intrigantă încât să-ţi stârnească indignarea şi să vrei să afli mai multe despre subiect. Ce-am aflat, împărtăşesc cu voi:

  • În Romania sunt aproximativ 10.000 de pacienţi infectati cu HIV/ SIDA, dintre care în jur de 8.000 sunt TINERI pana in 24 de ani!

  • 1 roman din 2 care trăieşte cu această maladie are cel mult 24 de ani
  • aproximativ 65% dintre romanii afectati de HIV/ SIDA au devenit seropozitivi fara vina lor, in copilarie, prin infectii contactate in cadrul sistemului sanitar in perioada 1988 – 1990. Motiv pentru care asocierea dintre viaţă deparavată şi contactarea virusului HIV nu se aplică atunci când vorbim despre ce avem în ograda noastră.

Tot în micul meu research am aflat despre expresia touch starved care înseamnă că pacientii cu HIV/SIDA îşi doresc enorm suport emoţional şi orice fel de atingere este extrem de importantă pentru ei. De unde putem deduce logic că fiecare gest de sustinere conteaza pentru a le reda speranţa şi forţa pentru a lupta pentru propria viaţa, situaţie în care majoritatea dintre ei se află din motive independenţe de voinţa lor, ci “din greşeală” pentru că aşa a vrut sistemul.

Eu nu mă ştiu la mesaje de încurajare. Nu mă ştiu comporta nici măcar în preajma unui om răcit. Când am de a face cu situaţii de genul ăsta în faţa mea se întinde o mare de alb denumită generic blank de idei. Chestie pe care nu mi-o explic, mai ales că am avut nişte experienţe limită care m-au marcat, şi ar trebui să ştiu ce-i de făcut. Aşa că vă îndemn pe voi, cei care puteţi reacţiona în astfel de situaţii să lăsaţi un mesaj de încurajare pe site, şi de ce nu să umăriţi contul de Facebook şi Twitter prin care UNOPA comunică campania “Ia-mă de mână! Arată că îţi pasă!”.

Voi încerca să fac şi eu la fel.

P.S. Da, “ia-mă de mână” pentru boala nu se transmite prin simpla atingere.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *