2

Cer înnorat, cu o şansă de cutii poștale, pubele și alte cele

Acum jumătate de oră s-a simulat 2012-le la Cluj. Adică s-a pus un vânt de m-am simțit instant Dorothy. Noroc că țineam un Pronto antistatic în mână și m-am trezit la realitate. Numai ce terminasem curățenia.

M-am minunat peste măsură cam 5 minute, până când mi-a venit minunata idee să deschid ușa de la balcon să scap uscătorul de ploaie, moment în care toate, da’ toate frunzele, au intrat în casă! Fain. Aici mirarea s-a transformat în înjurături specifice.

Vântu’ a bătut suficient încât să ne mute pubela plină de gunoi, să ne dea jos de pe perete singura cutie poștală care o are asociația la capul ei, și să bată jos capacul de la cutia cu nisip ce-o folosim iarna și care promit eu că nu-i ușoară deloc.

Bine că mi-a fost lene și n-am dus gunoiu. M-ar fi durut. Tare. Așa că “lasă pe mâine ce poți face azi” nu-i chiar așa greșită. Poate salva vieți. :D

Aste cred că o să aibă cea mai dureroasă urmare pentru proprietari. Mă mir să fi scăpat cel puțin una nebușită de tabla ceea. Mno.. pățăști.

După cum se vede, noroiul și maldărele de pământ nu le-o luat vântu’ dintre blocurile noastre proaspete. Și pun pariu că nici ferma de pui n-o măturat-o, și nici pe domnu’ primar.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *