4

Cum a devenit bonul de masă o rușine

Cei care stau în Hexagon tot timpul au fost pentru noi, cei care stăm în Pește, un model. Am luat de la ei cât am putut duce până și-au dat seama. Am tras la indigo, printre altele, Arcul de Triumf și Chamsp-Elysees-ul. Dar pentru că primul a fost atât de evident, l-am numit pe al doilea bulevardul Kisseleff, să nu se prindă. Una peste alta, până la urmă și-au dat seama și au zis despre capitala noastră că e exact ca a lor. Numai că mai mică. Și noi ne-am bucurat.

Probabil a fost și un pact secret în care se stipula faptul că avem voie să le tragem la xerox lucurile și expresiile sub pretextul omagiului adus prieteniei, și noi să le dăm în schimb genii. Ce rost avea să le ținem? Oricum nu le respectam deloc. Nici pe alea de atunci, nici pe astea de acum. Spre exemplu, pe ăla ce-a pus romburile unul peste altul și le-a numit ”Coloana Infinitului”, l-am trimis pe jos până la ei. Dar nici el nu cred că a anunțat din timp că pleacă ca să-i pregătim un transport.

După ce s-au deschis granițele, o parte dintre conaționalii noștri, au mers la ei în speranța unui trai mai bun, în Hexagon. Tot genii erau și ei, numai că în alte domenii. Știind că gazdele-s cu nasul pe sus, din bun simt, ca să nu deranjeze, s-au stabilit la marginea orașelor. În colonii. Ai noștrii harnici și cu cei 7 ani de la Jilava de acasă lucrau noaptea, iar ziua trimiteau spre valorificare în țară, la neamuri, rodul muncii lor: telefoane noi fără încărcătoare, ”trelinguri”, parfumuri originale etc. Gazdele i-au tolerat probabil până n-au mai avut în ce băga încărcătoarele, și atunci au zis: Liberte, Fraternite, Rrepatrie!

De atunci, chiar dacă le-a dat bani să plece acasă, Țara lu’ Hexagon și Țara lu’ Pește are no longer friends. Adică relațiile “s-a” răcit.

Și chiar dacă avem în comun o chestie numită francofonie, nu prea se întrevăd reconcilieri pentru că în subconștientul celor două nații, mai mult ca orice, ”bon” face diferența.

Ei au bon appetit, noi bon de masă.

4 Comments

  1. dont worry, there’s no sugar ;)

    evident ca noi suntem ai mai frumosi, ne suparam pe Sarkozy ca s-a saturat de tiganii nostri, cand de fapt si noi ne-am saturat de ei

    punem bete in roate Croatiei la aderare, cand aia sunt cu 50 de ani inaintea noastra, desi pe la ei a fost si un mic razboi in anii 90

    injuram FMI ca ne exploateaza, in timp ce noi ne luam plasme pe credit

    samd ;)

    • True, true.. aşa suntem noi, ne găsim liniştea doar după ce moare capra vecinului

  2. Nici nu stii tu cat sufar eu…acolo am fost am dat de rromani…m-am intors in tara, iar rromani…nah zi si tu unde sa ma duc sa nu ii mai vad? Ca si la polul sud parca vad ca sunt care invata pinguinii sa dea din aripioare pe “Of viata mea”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *