5

Cum s-a văzut Webstock 2011 din unghiul meu

Daniel Rus sesiza ieri că nu am mai scris nimic de 3 zile. Am promis să recuperez şi aşa voi face. Singura problemă e că nu ştiu cu ce să încep. :) Au fost atât de muuuulte evenimente, am făcut atâtea sute de kilometri… pfuuu!

Totul a început vineri dimineaţa pe la 03.00 când prin mila lui Lorand am fost asimilat Maimuţelor Creative pentru a putea lua parte şi amărâtul de mine la evenimentul anului în online-ul românesc: Webstock 2011. Manifestare care a adunat deopotrivă şi spuma şi nespuma oline-ului nostru în care ne târâm zilnic şi la care am ajus în jurul orei 12.00. 2 ore le-am pierdut prin Bucureşti deşi aveam GPS. Dacă aveam un sistem de navigaţie care să ne spună şi care-s străzile sparte, nu doar ruta, cu siguranţă ajungeam mai repede.

Din motivele expuse anterior, din nefericire, am ratat cuvântările lui Manafu, Cabral, Christen Krogh de la Opera Software, Andrei Oltei şi Dragoş Chivu de la Vodafone. Din câte am citit pe Twitter, Cabral a avut o prezentare pe care n-ar fi trebuit să o ratez, dar sper să dau de ea mai devreme sau mai târziu.

În schimb, am ajuns la timp pentru a-l asculta pe Ivan Patzaichin, despre care tata mi-a povestit on and on cine e şi ce a făcut. Evident, nu-ţi poţi face o părere clară despre un om doar pentru că l-ai văzut 15 minute pe scenă, dar nu mi-a fost greu să observ că a emanat modestie şi emoţie prin toţi porii. Am fost surpins să-l aud cum povesteşte deschis şi fără regrete despre toate eşecurile din cariera sa. A fost captivant iar lumea şi-a arătat respectul la final printr-un stand up for the champions, adică a fost aplaudat şi aclamat în picioare câteva minute bune.

Vlad Petreanu a fost printre cei pe care voiam să-i aud şi cu care am fost total de acord. A vorbit despre presă şi cum discuţia despre moartea ei e inutilă, pentru că presa a crăpat de mult. Nimic mai adevărat, la fel de adevărat precum şi observaţia că “în România, presa nu mai e de multă vreme în slujba publicului, cum ar trebui sa fie, ci în slujba unor patroni.” În acelaşi ton, deşi conşient de faptul că lumea renunţă la TV, a evindeţiat un detaliu ştiut dar deloc conştientizat: pentru omul de rând “cel mai mare drog rămâne canapeaua care e baza a ceea ce se numeşte family entertaimnent în televiziune”. Din prezentarea lui am înțeles că atâta timp cât internetul nu va deveni la fel de comod ca televiziunea care-ţi dă entărteinment în gură, va rămâne tot în spate deşi datorită lui se petrece totul. El are credinţa că lucrurile se vor schimba chiar dacă se mișcă greu, lucru cu care m-a convins când a făcut referire la Google TV. Sunt curios câți din presă cunosc detalii despre subiectul ăsta sau dacă au auzit măcar de el.

Cristina Bazavan, e femeia pe care din prisma faptului că am lucrat împreună anul ăsta la TIFF, o cunosc deja suficient încât să zic doar de bine când vine vorba despre ea sau munca ei. M-a suprins prin simplitate, prin expunerea detaliilor din campaniile din care a făcut parte şi prin faptul că a făcut o paralelă inspirată între o poză a National Geographic şi online. Sunt amator de astfel de analogii şi cred că aduc un plus de valoare comunicării, pentru simplul motiv că elimină clișeicul limbaj de lemn de care eu mă lovesc zilnic. Printre lucrurile cu care am rămas de la ea se numără faptul că “în media ar trebui să fim mai responsabili” şi că Vodafone a dat mână liberă bloggerilor de la Anonimul, ceea ce nu e de neglijat pentru că asta scoate în evidenţă că bloggerii devin demni de încrederea companiilor, în detrimentul jurnaliştilor. Mi s-a părut extraordinar că se declară surprinsă că lumea o consideră în continuare jurnalist chiar dacă s-a retras din presă. Pentru mine a rămas la fel şi mai mult blogul ei arată mai bine ca o revistă.

Mădălina Uceanu a făcut o prezentare mai amănunţită a online-ului din care am rămas cu ce era mai important pentru cei care vor să scoată bani tastând, nu?

Poza are şi o variantă clară, dar am preferat să o las aşa pentru că banii în mediul ăsta nu se câştigă atât de uşor precum spun legendele online. E în ceaţă, dar descifrabil. Acum să ridice mâna sus cei auto intitulați specialiştii social media care se regăsesc în slide-ul prezentării ei.

Apoi a urmat Marea Schismă, adică momentul în care lumea prezentă s-a împărţit în 3, pentru că au fost tot atâtea prezentări/secţiuni în paralel:

- ProBlogging

- Social Media Professionals

- Future Trends.

În condiţiile în care nu am un produs conturat, numai bun de promovat pe social media prin strategii elaborate, iar viitorul sună a iPhone, am ales ProBlogging care a avut 2 momente:

După dezbaterile dintre cei de mai sus şi public am înţeles trei chestii:

- nu există o reţetă standardizată de făcut bani din blogging. Din punctul meu de vedere, dacă scopul tău primordial e să faci bani, atunci nu vei fi în stare să plămădeşti conţinut capabil să atragă atenţia şi implicit unicii. Aşa că nu vei face bani pentru că se pierde ce-i mai important, ceea ce mă face să zic că nu discuțiile
despre cum facem bani sunt importante, ci alea despre cum și ce scriem/livrăm.

- dacă vrei neapărat să faci repede bani din blog, atunci fă bine şi în cazul în care-ţi vine să-ţi faci blog aşteaptă să-ţi treacă. Astfel salvezi 200lei cât e un domeniu. Părerea îmi aparţine şi o susţin în continuare.

- bloggerii pot fi la fel de stupizi ca jurnaliştii. Întrebările lor puerile şi care se repertau on and on m-au făcut să-i cobor de pe treapta superioară pe care i-am plasat. Cum poţi să întrebi de ce vorbim doar despre bani când tu eşti în sala în care se discută despre ProBlogging? Cum? Totodată sunt şi ipocriţi, pentru că atunci când s-a spus că o investiţie de luat în seamă de către un blogger ar fi cartea de gramatică, au aplaudat inclusiv ăia care fac greşeli flagrante de gramatică, după cum observa şi tânărul Toma.

Prezentările şi dialogurile au fost încheiate de o lansare a unui proiect care pe mine nu m-a lămurit întru totul cu ce se mănâncă. Încă cred că sampler.ro trebuia prezentat de altcineva. Din sală mare lucru n-am înţeles, doar am dedus unele lucruri. Manafu crede în acest proiect şi mi-a explicat pe limba mea că este “un instrument online prin care bloggerii îşi pot face o carte de vizită online ce cuprinde informaţii relevante pentru cei ce derulează campanii în blogosferă.” În condiţiile în care noi nu ştim să ne prezentăm oamenilor de marketing, tind să cred că e o idee bună. În sală l-am asociat cu LinkedIn, rămâne să văd produsul final ca să-mi pot da seama dacă am avut sau nu dreptate. Până atunci o mostră despre ce se petrece pe sampler.ro aveţi aici. Urmează să-mi fac şi eu un profil pentru că mă roade rău curiozitatea. :)

Totul a culminat cu premiile Webstock 2011, iar felicitările mele merg către Creative Monkeyz care au luat premiul 1 la secţiunea Audio & Video, cu RObotzi, şi băieţilor care au fost vara asta cu pluta şi şi-au adjudecat premiul 2 la secţiunea Publishing!

Cât despre party-ul de încheiere, din The Floor, numai de bine!:D Din nou am reprezentat cu succes Ardealul, după cum se poate vedea şi cu ochiul liber:

Mamă, să ştii că n-am consumat băuturi alcoolice şi eram perfect conştient că nu cânt la o chitară reală. Doar simulam. Iar sticla de Desperados cu care mă plimbam în mâna era pentru posteritate. Ei au dat de băut no… :D

Per total a fost o experienţă interesantă, aș repeta-o, dar nu şi discuțiile despre ProBlogging. Dacă ratam ediția 2011 clar îmi părea rău, aşa că nu regret efortul măricel pe care l-am depus pentru a ajunge la JW Marriot Bucharest Grand Hotel, locul unde s-a desfăşurat evenimentul. Cu ocazia asta am aflat că-s citit de oameni de la care nu m-aş fi aşteptat evăr să o facă, ceea ce-mi dă un impuls incredibil ca să continui cu aceeaşi plăcere cu care am început. :) În plus am reușit să conversez face to face cu oameni pe care-i știam doar din poveștile pe care le-am avut pe Twitter sau Facebook, iar asta e printre cele mai importante achiziții ale primei mele participări la Webstock. :)

Mulțumesc lui Manafu, echipei lui de la Evensys şi partenerilor lor pentru că mi-au oferit șansa de a participa la Webstock 2011. Le recunosc, le apreciez efortul depus și sper că-s conștienți de faptul că rezultatele pe care le-au obținut acum impun ridicarea ștachetei pentru anul viitor. :)

Cât despre Bucureşti… vorbim altă dată. Acum vă spun doar că m-am înfăşurat în chederul unui taxi. Yep, true story. :D

5 Comments

  1. La fotografia cu salariile din social media a intrebat cineva de ce la “Consultant PR” nu da 100% procentul? daca aduni procentele, da 79%, sa intelegem ca restul, 21%, sunt voluntari? :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *