2

Cursuri de calificare în arta amenințării

Un mare clasic în viață, contemporan cu noi, a spus că ar trebui să mulțumim divinității că suntem bloggeri în România, că dacă am fi fost în Germania clar nu aveam ce scrie. Și mare adevăr a grăit sinapsa lui de de gânditor în afara cutiei.

România e țara care-ți vorbește. Trebuie doar să fii atent. E ca o femeie care-ți transmite mesaje la orice pas, pe orice suport, iar treaba ta e să le descifrezi. Spiritul de observație e la mare preț în contextul ăsta.

De pildă, dacă nu plăteam atenție treceam cu vederea peste afișul ăsta:

Și nu observam ce era mai important :)) :

În traducere liberă: Bă dacă mai arunci mucuri de țigară pă jos, pahare și altea c*caturi dă astea, te sparg! Să-mi pice țigla de pe casă dacă te mint! Și te rog io frumos să nu mai rupi hârtia. :D

Bun, am înțeles. Suferim dacă nu respectăm atenționarea. Dar dacă rupem afișul? Ce?! Ce se întâmplă? :)) Nu se putea lipsi de mesajul ăla creionat cu lietere mici? E ca un bodyguard de 2 metri pe 2 metri, nervos, cu membru mic la vedere. Nu te poți abține să nu râzi oricât de grave ar fi repercursiunile. :)

Poate că niște cursuri de calificare în arta amenințării nu ar strica. Măcar de certat să ne certăm ca la carte. Scandalul fără o amenințare mică în prealabil e ca o partidă de amor fără preludiu. :P

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *