0

De ce să ieși în stradă, chiar dacă nu-ți lipsește nimic

Nu credeam să prind vreodată, în România, patru zile consecutive de protest în care lumea să fie agresivă până la sânge, să rupă, să spargă și să revendice dreptul de a-și cere drepturile, după cum zbiera unu pe la adunările din București. Altul spunea că vrea dreptul de liberă alegere a locurilor de muncă, deși nu-mi amintesc când am fost îngrădit ultima dată sau când am avut astfel de dificultăți. Mă rog, fiecare cu ce-l doare. Sau crede că-l doare că avem suficienți bolnavi închipuiți.

Jumătate din ziua de ieri mi-am petrecut-o-n redacție. A fost al dracu de mult de lucru și ne-a luat ceva vreme să filtrăm informațiile primite din o multitudine de surse. Bine că am stat tot weekend-ul trecut cu ochii pe scandal, că altfel eram în plop și plopu-n aer.

Seara, am fost la un concert extraordinar din punct de vedere calitativ. A fost de muzică clasică. Notes & Ties.

Cam cât credeți că am stat fără telefon în mână sau cât am rezistat fără să-l butoneaz ca să aflu ce se mai întâmplă? Exact. N-am putut sta deoparte. Și-a fost de bun augur că ieșit seara așa. Am avut un moment de liniște în care am devenit absent pentru că am alunecat, fără să-mi dau seama, către #revolutie și am rumegat foarte bine ce se întâmplă în jurul meu.

Acum cinci zile când au început protestele, nu am crezut în ele. Informațiile care-mi parveneau pe diferite căi îmi demonstrau că multe sunt organizate de opoziție, sau dacă nu au fost organizate de ei au încercat să le confiște, cum e și cazul de la Tg. Mureș. Ca și mulți alții care-și exprimă motivele pentru care nu merg în stradă, mă gândeam că am tot ce-mi trebuie. Singura nemulțumire ar fi că nu am cât îmi trebuie, dar asta e altă treabă. Ideea e că dacă merg pe principiul ăsta, clar nu am de ce să ies în frig și să zbier alături de oamenii simpli sau cei ai partidelor din opoziție ori de cei care militează împotriva RMGC cum e (sau a fost) la Cluj.

După secvența de la concert și concluzia unei amice care stă în Londra de 2 ani și jumătate, am găsit suficiente motive de a ieși.

Îmi spunea amârâtă, după ce mi-a dat un articol din presa internațională, că nu-i vine să creadă că ăștia suntem noi și că ea credea că suntem un popor mai civilizat. Și aici m-am activat. I-am spus că în timpul în care ea n-a mai avut tangență cu România lucurile s-au schimbat radical. În rău.

Corupția a ajuns pe culmile gloriei și democrația scrijelită-n Constituție s-a devalorizat deplorabil. E doar de suprafață. E fardul de pe tenul plin de coșuri. Guvernul nu se mai consultă cu nimeni pe tema legilor ce urmează a fi puse-n aplicare, şi ne afectează în mod direct, nu le mai supune la vot, doar le adoptă prin asumare. Legea educației, care e praf, așa a fost adoptată. Legea sănătăţii a scăpat de asta, cel puţin deocamdată. Când sunt adoptate, textele legislative îşi arată carenţele şi ambiguităţile, iar normele lor de aplicare apar cu întârziere. Şi ne vărsăm nervii pe funcţionarii publici care şi aşa nu ştiu pe ce lume sunt. Instituțiile s-au politizat până la refuz. Peste tot, în funcții importante s-au pus oamenii de-ai guvernului/președintelui, pentru că să fim serioși, executivul nostru se confundă cu preșidinția și invers, pe când legea fundamentală spune altceva la capitoul ăsta.

Președintele se comportă cu populația ca un șomer cu patru clase care-și bate nevasta și copiii. Ca bonus se ceartă cu vecinii care-i atrag atenția că stă-ntre oameni, nu animale. Că el și prietenii lui de la cârciumă îmi insultă inteligența și mă sfidează. Că avem parte de impozite și taxe stupide (vezi taxa auto modificată până acum de n ori), accize umflate la țăgări, alcool și combustibili. Mai ales combustibili, pentru că primele două până la urmă sunt produse de lux, nu fac parte din coșul zilnic.

Tăieri consistente de salarii, dar achiziții tâmpite pe bani mulți, și publici, pentru ministere. Licitații trucate pe față. Piedici firmelor sau celor care aplică pentru fonduri europene, motiv pentru care rata lor de absorbție lor e mai mică decât puța de furnică. La banii europeni ajung astăzi tot prietenii guvernului/președintelui. Străzi? Right. La Cluj s-a construit o bucată de autostradă… 45-47 de km, în câmp, la supra preț și într-un timp în care în care alte țări și-au asfaltat drumurile de la un capăt la altul. Ultima dată când am mers cu trenul ploua afară, ocazie cu care jumătate din compartiment era ud. Biletul scump n-a inclus și-o umbrelă. Doar supliment de viteză și loc. Când mă uit spre Căile Ferate Române mă întreb undei afişul cu “vindem fier vechi pe alese, calitate: Regio, Interregio și Intercity.”

Biserica a devenit instrument de manevră politică, strânge averi lumeşti, menţine o lume arhaică şi parcă ne vrea îndobitociţi. În anii electorali, în unele parohii preoţii sugerează enoriaşilor cam ce ar trebui să voteze. Parcă altul era rolul lor. Eu aşa am învăţat la orele de religie şi de la cei care m-au crescut.

Orice om competent e scos în afara sistemului și i se face loc unui lingău. Măcar de ar fi competent. Tinerii nu sunt la mare căutare și orice spirit entuaziast care vine cu o propunere de îmbunătățire a lucrurilor, cade. Pentru că i se pune piedică. Lucruri care mă ating. Am 25 de ani și de trei simt că nu mai pot avansa din cauza sistemului.

E ca și cum ai avea gândaci în bucătărie, din specii diferite, și nu poți scăpa de ei orice ai încerca. Și ți-e rușine când vin musafirii la tine. Niciodată nu vei știi peste ce-o să dea. Degeaba te lauzi că mobila îţi e frumoasă. Și atunci, singura soluție care-ți rămâne e să te cari în altă casă, metaforă pentru altă țară.

Sau să iei un insecticid mai puternic. Preferabil unul care e interzis de la comercializare, ca să-i scoți tu afară din casa ta, nu ei pe tine.

Chiar dacă-mi merge bine, sunt chestii pe care nu le pot ignora. Chiar dacă n-am ieșit în stradă până acum, am susținut protestele (pașnice) prin articole pe blog sau prin comentarii pe Twitter, ce-i drept construite într-un mod acid, ironic sau sarcastic, pentru că ăsta e modul meu de mă exprima, dar asta nu înseamnă că  îmi bat joc de cei din piețe. Dacă ies o fac din punct de vedere jurnalistic. Nu pot fi nici de o parte, nici de alta a baricadei. Informaţiile pe care le primesc de la colegii mei sunt de încredere. Încerc să fiu cât mai obiectiv și cred că am fost printre primii care au spus că oamenii protestează şi împotriva USL, nu doar a PDL. Ieri a apărut asta și-n presa centrală pentru că s-a scandat și la Cluj.

Și ceea ce am făcut/postat până acum aici pe blog se pare că nu a fost în van. Tocmai am aflat că există oameni bine plasați, care se interesează de mine pentru că am zis una alta aici.

Și în plus sunt doar proteste, nu revoluție, și unii participanți/inițiatori încă nu-mi inspiră încredere.

sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *