0

Despre Veta, varianta românească a europeanului Veto

Din punctul meu de vedere, poziția în care se află țara noastră față de cea care ne-a făcut un serviciu primindu-ne-n ea – Uniunea Europeană -, cei care ne reprezintă pot invoca cel mult un drept de Veta, nu veto.

România poate striga că i s-a stricat chiuveta, dar nu poate cere, prin șantaj neargumentat, înlocuirea ei  când i s-au dat bani s-o repare dar n-a fost în stare să cheltuie decât 10% din suma totală. Și ăia în alte scopuri. Explicații pertinente aici.

Comparația pe care o face Lucian Mândruță (chiar cred că ar trebui să-i dedic o secțiune pe blog) e aproximativ bună. Marius explică de ce nu e deloc de acord cu ea.

Când mă gândesc în capul meu așa la problema expusă, îmi amintesc de bancul care cred că poate fi dat ca exemplu. Oarecum seamănă cu explicația lui Mândruță.

Un român, care și făcut o avere considerabilă după ani de muncă prin țări străine, nu uită de unde a plecat, și se retrage în plin succes, în satul natal unde plănuiește să-și ajute semenii. Odată ajuns, face o adunare în care explică comunității că îi este recunoscător  și ca să-și arate aprecierea față de oamenii între care s-a format, oferă o bursă lunară fiecărei familii. Lucrurile au mers ca unse, toată lumea era fericită, bani mulți, muncă puțină. După ani în care a cotizat fără să primească nimic înapoi, se face vremea ca ai lui copii să urmeze studii înalte. Își calculează bănuții din vistierie și ajunge la concluzia că dacă vrea să investească în urmașii lui trebuie să taie bursele comunității. Zis și făcut. Adună oamenii și le explică că vor trebui să muncească mai mult, dacă vor să trăiască la fel de bine, pentru că el vrea să facă o investiție în cineva care chiar merită. După cum era de așteptat, în mulțime se iscă rumoare și aprecieri negative.

- Ce zice, mă, ăsta? întreabă… să zicem Veta.

- Zice că vrea să ne ia banii ca să-și trimită copiii la facultăți.

- Păi bine, bine, să-i trimită, dar nu pe banii noștri!

Nu mă aștept să înțelegem pe deplin ce se petrece între România și Uniunea Europeană, mă aștept doar să cercetăm fără să credem ce ni se pune pe tavă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *