4

Era să iau bătaie… din dragoste

Încă o zi agitată și plină de neprevăzut era pe cale să se încheie. Ne-am întâlnit după ce a ieșit de la lucru, ea a băut un ceai, eu mi-am continuat discuțiile cu omul din stânga mea, le-am terminat după o vreme și am plecat către ultima destinație înainte de ajunge acasă. Dintr-o  eroare de procesare eu am înțeles greșit niște informații primite cu o jumătate de oră înainte, așa că aveam timp să ne mai plimbăm puțin. 

- Mie foame, n-am mâncat nimic azi! Imediat mi se face rău. Atâta am lucrat că nici să mănânc n-am avut timp. Și ăsta-i numai începutul închiderilor de an…

- Păi… hai să mâncăm ceva. Mă rog, să mănânci tu că eu tocmai am mâncat… mă adresez eu sec și resemnat pe ici pe colo. Parcă aș mai fi băgat ceva…

- Dar ce să-mi iau? Și de unde? întreabă ea, cam lividă. Chiar îi era foame.

- Păi… hai să ne băgăm aci la Babylon. Am auzit că eu șaorma bună. Cea mai bună, pe surse de top.

- Mna, păi hai să trecem strada atunci. Numai bine, că mașina nu-i departe.

- Da. No, hai că-i verde.

Intrăm. Așteptăm 15 minute. Mai avea puțin și leșina. Șaormăreasa se mișca repede. Făcea o șaorma pe oră.

- Bună seara. Ce să fie? întreabă domnul de la casa de marcat.

- O șaorma la farfurie, vă rog. Întinde mâna după bon, îl ia și-l plasează pe partea cealaltă. Primește produsul.

- Auzi, dar nu laaaa… farfurie ceruși? întreb nedumerit.

- Ba da. Acum înțeleg de ce mi-a încasat și lipia. Ăla e vinovat, nu ea.

- Mna bine. Acum înțeleg și io de ce-i zice Babylon. Într-o zi am cerut una mică și  mi-a dat mare, zic eu rotind ochii la dubioșii care intră. Erau băiețași cu șepcuță, cu haine lergi, adidași… erau de cartier cum s-ar zice.

În 5 minute maxim, ea a terminat de cinat, a curățat masa și ne-am îndeptat către ieșire. Unul dintre dubioși o măsura din cap până-n picioare și din când în când se mai uita la mine. Am luat atitudinea defensivă, m-am încruntat cum am învățat după blocurile gri cu patru etaje și mi-am continuat drumul uitându-mă când el când la ea, care era îmbrăcată ca o mică corporatistă. Arăta bine. :D

În sfârșit ieșim din șaormărie. Ea înainte, eu după ea. El întoarce capul, privirile ni se intersectează, moment în care am simțit care-i nedumerirea lui și fără să  mai calculez, nimic îi spun:

- Bă, știi ce? Nici eu nu înțeleg ce stă cu mine, dar clar am ceva mai special ca tine.

Mi-am dat seama ce-am făcut şi n-am mai apucat să văd ce reacție are. Mai mult, am trecut și pe roșu sub pretextul că mi-e frig și să ajungem la mașină mai repede. :D Ăla avea niște prieteni cu el, dacă mă-nțelegeți.

4 Comments

  1. Atitudine defensiva pt ce..pentru niste priviri? atunci nu mai merge in public dragutza..de aceea avem ochi sa ne holbam:))
    Asta e dragoste??? Mi se pare gelozie ieftina fara rost..mai ales in loc public..ca se uita o maimuta de la usa sau se uita apoi pe nregistrarile de la camere de luat vederi care e diferenta?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *