8

Eu, după un an de social media

În general sunt un tip cu mintea deschisă care sare repede în întâmpinarea noului. Dar se întâmplă ca o mică parte din mine să fie extrem de conservatoare, încât cred că mama a fost ceva neam cu Vitoria Lipan. Și partea asta mică, culmea, e capabilă să-i facă față celeilalte, să o sufoce de fiecare dată când are ocazia și să mă facă să renunț la chestii care oricum într-o zi vor face parte din rutina zilnică.

Așa s-a întâmplat cu online-ul. Prin 2008, obligat fiind de împrejurări, mi-am făcut cont de Facebook în scopuri profesionale. Nu m-a prins și l-am cam  lăsat în paragină. Intram când și când, mai ales că la noi unealta asta era ceva futuristic. Toată lumea auzie de Facebook și se întreba ce dracu are în plus față de Hi5?! După 3 ani pot spune că nici nu se compară și acum sunt zilnic pe rețeaua albastră. Dar cu toate astea nu sunt așa de dependent de ea precum sunt de Twitter.

Contul de Twitter l-am făcut fix acum 1 an și 3 zile, la îndemnul unui foarte apropiat, care mi-a explicat ce-i așa fenomenal la el. Și apăi am zis că ar fi timpul să nu mă mai feresc de Păsărica Albastră și că dacă el l-o încercat îi musai să o fac și eu:

Aici e Ground Zero pentru vechimea mea din online. Pentru că Sign Up-ul pe twitter mi-a schimbat radical metabolismul, iar asta îmi place până peste măsură. E fix ceea ce-mi lipsea în momentul în care drumul dinamic – presa – pe care-l alesesem se anunța prea repede a fi plictistor. Astfel am cunoscut lume nouă și pot spune că mi-am făcut o nouă gașcă de prieteni cu care zilnic așa avea ceva de povestit sau de făcut. La scurt timp a apărut și blogul ăsta, făcut tot impins de la spate! :))

Concret, ce s-a întâmplat de când am dat de rețelele de socializare?

  • mi-am găsit un al 2-lea job, de marketer online, datorită dependenței mele de social media
  • m-am ales cu un blog, pe care-l consider al 3-lea job și pe care refuz să treacă o zi fără să scriu
  • am fost inclus în campanii de promovare
  • am devenit membru în organizarea unor evenimente la care doar mă uitam cu sfială
  • încă 3 conturi de mail la care răspund zilnic și pe care le urăsc!
  • invitații la o serie de conferințe de care nici nu aveam cunoștință acum un an
  • prietenii cu oameni cu care nu mi-aș fi imaginat nici măcar o strângere de mână
  • o serie de colaborări cu site-uri de prin online, cel mai aproape mi-e clujlife.com
  • propuneri de colaborări care mă încântă dar din păcate nu le pot onora, și asta acum un an nici n-aș fi crezut că o pot spune
  • și binențeles nenumărate miștouri, internet related, din partea colegilor de la radio :))

So, internet is evil, huh?! Niet! Să experimentez platforma de micro-blogging a fost printre cele mai bune decizii care le-am luat! Mno, așa că data viitoare când mă mai întrebați la ce-i bun Twitter și ce dracu pot face toată ziua pe internet și de ce nu mai las telefonul ăla din mână, mai dați o geană aici și poate o să întelegeți!

Din punctul meu de vedere, jurnalismul nu se mai poate face fără social media. Merg mână-n mână. Evenimentele recente au demonstrat asta.

 

8 Comments

    • da! și zău de nu regret că n-am intrat mai repede-n horă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *