2

Exersați pe carnețel, nu pe wall

O mare parte din energia articolului pe care-l scrii trebuie să se regăsească în titlu. E lege. Și trebuie să o respecți fie că ești jurnalist, fie că ești blogger, fie că-ți place, fie că nu.

Un titlu bun tot timpul îți va vinde munca. Dacă-mi permiteți analogia, este pentru articol ceea ce este ambalajul pentru produs. Presa noastră rar dă câte ceva superior calitativ la categoria asta. Nici bloggerii nu excelează. Eu imi dau silința și mă declar mulțumit de ce a ieșit până acum.

Fiecare are propriile metode de a-și alege un titlu reprezentativ care-n 2-3 cuvinte trebuie să comprime, de exemplu, 1.000 de semne. Unii-l pun înainte să se apuce text, iar alții după ce-l termină. Sunt în a doua tabără așa că recomand modelul, pentru că e cât se poate de normal ca tu să deviezi și textul să-ți iasă altfel decât ți-ai propus.

Deci să recapitulăm puțin. Jurnaliștii nu dau titluri bune, nici bloggerii, iar eu fac eforturi. Dar e incredibil cât de perseverent e omul ăsta, al cărui nume este cenzurat:

Într-o jumătate de oră a scos 15 combinați! E cât se poate de creativ. Doar că nu toate pot fi folosite în aceeași publicație, unele nu pot apărea-n niciuna, dar cine vrea să-l angajeze, să mă contacteze. De azi sunt impresarul lui. :>

Râdem și glumim, dar ați reținut cum se face, da? Doar că exersați pe carnețel, nu pe wall. Și poate că n-ar stica un curs despre asta la jurnalism.

Sursa: să-și dezvăluie indentitatea singură. :)

 

2 Comments

  1. “Unii-l pun înainte să se apuce text, iar alți după ce-l termină.”
    Asta e din ciclul: “Ma apuc sa construiesc o casa, sper doar sa nu fac o livada de meri.”
    Sau: “Ma apuc de scris, vedem la sfarsit ce litere s-au adunat in text”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *