1

Hai să procedăm altfel

După ce am văzut poza de mai jos pe monitorul Adei, mi-am amintit automat de articolul ăsta şi am exclamat aşa… în mine că nu frate! nu trăim într-o lume ideală, şi din fericire există oameni care conştientizează asta! Şi pentru că-s puţini, cred cu tărie că trăim într-o lume cel puţin idioată.

Din ’90 încoace, unii părinţi le cumpără copiiilor lor tot ce n-au avut ei când erau copii. Încep cu jucăriile. Să fie cât mai mari, cât mai mişto şi cât mai scumpe că doar ei nu-s nimeni în drum! Băieţii primesc machete ale BMW-urilor din parcarea mall-ului, fetelor li se cumpără păpuşi Barbie “cu de toate”, adică cu tot ce-i trebuie unei piţipoance să se facă piţipoancă.

Dacă ei continuă să primească lucruri scumpe care le dau împresia de mici oameni mari, se vor dezvolta în consecinţă. În plus vor avea impresia că totul li se cuvine, iar cei care nu au potenţa financiară pe care ei au moştenit-o trebuie trataţi cu dispreţ. E plin Facebook-ul şi ziarul tabloid de poze cu rezultatele unor astfel de comportamente părinteşti.

Dar dacă-i pregătim pentru ce-i mai rău în viaţă? Şi în loc să le cumperi, tu ca părinte avut dar cu minte, ceea ce am punctat mai sus, ce-ar fi să dai bani pe jucăria de mai jos? Să le explicăm că nu-i ruşine să munceşti “jos” şi că, de ce nu, şi oamenii fără putere de cumpărare e oameni?

sursa: jucariata.ro

Pe mine ai mei m-au dus la sapă,  deşi stăteam la oraş, m-au făcut bona lu’ sor’mea şi în vacanţe mă trimiteau acolo unde am crescut, la bunici, să merg cu oile pe câmp. Şi uite ce mare şi frumos am crescut. Am luat BAC-ul şi câteodată am şi bun simţ.

 

One Comment

  1. Inca nu-mi vine sa cred ca exista o astfel de jucarie. Nu ca n-ar fi bine sa stie de mici ca exista si femei de serviciu pe lumea asta, dar nu inceteaza sa ma uimeasca imaginatia producatorilor de jucarii. Oare ce urmeaza, trusa hornarului, kit-ul micului vidanjor? :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *