2

Iobagii erau legați de glie, noi de companie

În evaluarea unei societăți primii doi cei mai vizibili indici sunt dați de politică și ecomonie. Adevărat? Cultura mea generală mă aprobă. Cine altcineva s-o facă? :P Atunci când spui că economia unei țări este prosperă te gândești automat că are un morman de locuri de muncă, din care fiecare se servește după școala care a făcut-o.

Din punctul meu de vedere, care sunt un amărât de mallitor de rând, într-o economie dezvoltată a lucra pe cont propriu, fără șef, e un must have. Să explic.

Părinții noștri au avut sau încă au cel mult, în medie, 2 locuri de muncă. Unul când au ieșit din școală și altul când s-au stabilit definitiv la casele lor, cu familia șamd. Nu au conceput niciodată să plece în altă parte pentru că sistemul care i-a crescut pe ei le-a insuflat credința că dacă schimbi multe locuri de muncă nu ești de treabă. Ceva ai făcut la precedenta slujbă și ai fost nevoit să pleci. Și te alegeai cu stigmat. Unii dintre voi poate vă mai amintiți cum era desfacerea contractului de muncă cu literea i. Cartea mea de muncă în timpul ei s-a născut.

Noi, pe de altă parte, lucrăm în medie cam doi ani într-un singur loc. Și suntem ok cu asta. În vremea noastră un CV cât mai stufos înseamnă automat o sprânceană ridicată în semn de recunoaștere a experienței acumulată de tine.  Deși suntem conștienți de asta… datorită reminescențelor rămase din epoca adormită acum 22 de ani, în momentul în care cineva anunță că-și schimbă locul de muncă avansăm două ipoteze:

- și-a găsit un loc de muncă mai bine plătit

- s-a certat cu șeful și a fost nevoie de o demisie

Și nu știi cum să reacționezi, cum nici eu nu am știut ce să zic sau să fac când Alina de la TVdece anunța că și-a încheiat colaborarea cu Trilulilu. Să sau like articolului, să nu dau? O fi de bine, o fi de rău? Până am sunat-o și m-am lămurit.

Vine o vreme în cariera ta atent construită când spui “bă, eu pot mai mult” sau “e cazul să lucrez pentru mine”. Fapt real și unanim acceptat în societăți dezvoltate în care companiile la care activezi poate chiar îți dau un pachet de acțiuni și te fac partener ca să nu pleci. Revenind la primele două cazuri, se presupune că fie te bagi într-o horă mai mare, fie la un moment dat îți faci afacerea ta sau de ce nu să fii liber profesionist aka freelancer. Ceea ce reprezintă o evoluție normală a oamenilor care știu ce vor de la viață și de ce nu, piață. Minusul e că o mare parte dintre noi gândim cam greu până-n punctele astea şi ne plafonăm, o chestie pe care am conştientizat-o doar după ce am vorbit cu Alina. De aici şi titlul.

Suntem noi ai dreacu și facem mișto de România, care e o țară nașpa în care nu e nimic bun în afară de femei și peisaje. Să ne luăm o pauză de la cele zilnice și să reflectăm nițel: economia noastră începe să le facă loc freelancerilor și a încetățenit ideea de Persoană Fizică Autorizată. Eu zic că e un semn de bun augur. Evoluăm.

Mentalitatea trebuie s-o mai șlefuim: Freelancing nu înseamnă șomaj! Înseamnă să fii liber profesionist! :P

2 Comments

  1. Sa stii ca e greu in ultimul timp sa “pui piciorul in prag” si mult mai greu sa te inteleaga cineva. Si eu mi-am dat demisia dintr-un post de conducere, care suna tare bine pe hartie si am facut asta fara sa-mi gasesc altceva de lucru in prealabil. Si sunt tare putini care inteleg pasul pe care l-am facut. Dar vine pur si simplu un moment in viata cand iti dai seama ca meriti mai mult, si pentru unii dintre noi momentul ala vine in plina criza economica :))

    • Pfuai… sper să nu mă apuce pandaliile fix în momente de astea de slăbiciune economică. Și ți-ai găsit job?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *