2

Ipocrizia instinctivă acută

Băi, cum să zic să sune cât de cât academic? Că-s intrigat? Da, să zicem. Îs intrigat deci, de evenimentele din Deltă, care par că ne vor umple frigiderele fără vrerea noastră. Aşa că în rândurile de mai jos o să îmbin amabilul cu opusul său.

România este o tară preponderent formată din taurine, aka boi şi vaci domestice, care stau pe lângă politicul omului. În general, ele au impresia că toată păşunea e a lor, şi actionează pe cale de consecinţă când iarba verde şi grasă este călcată în picioare de alte animale sau păsări din ecosistem. Adică-s ipocrite, pentru că şi ele, la rândul lor, o calcă pentru că nu au deprins de la Gog arta levitaţiei, pe care să o pună-n practică atunci când pasc şi îşi îndoapă burdihanu’.

Cam aşa e şi cu cazul cailor de la Letea. Avem nişte oameni care se plâng că li se duce dracului pădurea pentru că nişte rarităţi cabaline semi-sălbăticite rod coaja copacilor. Şi din cauza asta arborilor li s-apleacă. Crengile.

Să protejăm Delta au zis unii! Da bă frate, să o protejăm, dar cred că aţi înţeles greşit povestea. Animalele astea, rare în Europa, cu un potenţial genetic incredibil, dar şi turistic, după cum spun nişte oameni cu scaun ştiinţific la cap, fac parte din Delta Dunării! Nu numai copacii şi pelicanii! Dacă am stablit asta, atunci de ce ecosistemul meu să omori caii ăia, mă, când trebuie să-i protejezi? Pentru 100 lei cât primeşti pe unul? Probabil 1% din valoarea lui.

Un nene de prin Hunedoara, patron la carmangeria multilateral dezvolată, Agrocompany, s-a arătat interesat să-i cumpere. Omul e afacerist, aşa că nu-l condamn. Dar nici nu o să mai intru în magazinele lui evăr şi de mor de poftă de virşli, un produs care teoretic e tradiţional prin zona Brad, dar foarte bine preparat lângă Haţeg, în satul Sălaj. O să mă sui în maşină şi îi cumpăr direct de la țăran căruia o să-i dau bani la negru.

Situaţia din Deltă, care am înţeles că s-a sesizat prin 2005, vine în condiţiile în care gaterele nu mai contenesc cu lemnul care coboară din munţii noştri care aur poartă (în scurt timp o să scriu şi despre RMGC).

Prin urmare la mine nu ţine faza cu uscatul pădurilor, mai ales că cineva demarase un proiect de îngrădire a copacilor, ca să nu-i mai roadă caii, şi care logic că s-a blocat pe undeva pe la mijloc. Şi nu pun botu’ nici la faza aia cu analizele care relevă că nu ştiu câţi cai au anemie infecţioasă. ONG-urile mă seacă pentru că devin mahalagioaice când e vorba de câinii comunitari şi mâţe zgâriate de mâna omului, dar sunt total anemice şi cu bun simţ în cazul de faţă.

Aici e partea în care zic că suntem o naţie care suferă, printre altele, de ipocrizie instinctivă! De atât de multe ori am practicat ipocrizia încât nu ne mai dăm seama când ne folosim de ea şi când nu. Dar ce mai contează când putem scoate bani de o seară-n birt? Dă-o-n puii mei de Deltă!

2 Comments

  1. acum cativa ani buni, trecuti de 10, am fost in Delta iar pe langa campngul unde stateam in fiecare seara trecea o turma de cai din astia. Eram cu niste belgieni si le-a placut tare mult asa ca in fiecare seara asteptau sa apara caii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *