0

Mezelurile Analogia, fără E-uri

Mândră-mea cu prietena ei bună, Diana, amândouă masterande cu finalizare, dat fiind contextul în care se află Facultatea de Științe Economice și Gestiunea a Afacerilor, povesteau la telefon.

Trecuseră deja mai bine de 30 de minute de când disecau subiectul despre profesorul lor drag, Ilie Parpucea. Ăla ce-o chemat o studentă din anul 3 la proba orală, într-un loc mai retras. Știți voi.

No, și povestind ele așa dintr-o dată aud din difuzorul telefonului:

- …. cârnaț polonez, zice Diana sfârșind fraza.

-  Tu, apăi o venit Nicu? Sau ce tot vorbiți acolo? întreb eu.

- Ce-i mă? Ce-i cu Nicu? răspunde mândră-mea nedumerită.

- Ce zice? Ce zice?

- Nimica tu Dia, dă-i pace.

- No… da’ am întrebat dacă o venit Nicu.

- Da’ ce-ț’ veni cu Nicu? Cine o vorbit de el?

- Apăi n-o vorbit nimeni. Am auzit-o pe Dia că zicea hilizindu-se ceva despre un cârnaț polonez… și m-am gândit că… o venit.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *