3

Momentul pentru care te-ai pregătit toată viața

Totul începe cu sunetul deşteptătorului. Apeşi pe snooze dar el nimic. Te învinge. Te dai jos din pat, te scarpini în cap şi-ţi cauţi papucii de casă ascunşi ca de obicei de chiuaua lu’ nevastă-ta. Cafeaua deja miroase şi îţi repeţi a mia oară că ai făcut cea mai bună afacere când l-ai lăsat pe chelios să treacă neverificat şi el ţi-a adus în semn de recunoştinţă expresorul ăsta ce se programează. Copiii încă-ţi dorm, nevasta la fel, numai chestia aia fără blană nu. Roade Nike-urile de casă, originale. Dar nu te oftici că mai ai un bax plin cu încălţări de astea.

Cobori desculţ în bucătărie, gâdilat în tălpi de moliciunea covoarelor scumpe și sprijinindu-te de balustrada din inox. E al dracu de fină şi mustăceşti la gândul că a meritat efortul depus ca să o ai. Treci pragul, prinzi o cană de toartă, torni cafea şi te minunezi de ce a putut ieşi din mâinile tâmplarului. N-ai fi crezut niciodată că cineva e în stare să scoată modelul ăsta de mobilă din lemn masiv cerut de nevastă-ta după ce a văzut revista aia de amenajări interioare. Bucătăria ta e exact ca a moştenitoarei Hilton.

Iei telefonul şi îngândurat fiind la ziua de azi încerci să-l deblochezi dar fără succes. Iar ai uitat că asta nou, Iphone-ul, nu merge dacă foloseşti unghia. E deja 7.30! Mai ai 15 minute pentru duş şi îmbrăcat. Dacă nu reuşeşti să termini tot până la şi 45 și iar ia nevastă-ta BMW-ul să meargă la muncă şi tu rămâi cu Pasatul ăla penibil din 2009. Şi tu nu vrei să te faci de minune între colegi aşa că te grăbeşti, treci prin cameră să-ți iei o pereche nouă de chiloți și intri-n baie. Faci asta de mic, în fiecare dimineață, după povața mamei care-ți spunea zilnic să-i ai curați că nu știi unde ajungi.

Reuşeşti ce ţi-ai propus şi ieşi din casă cu cheia de la BMW. Mândru de tine apeşi pe bumbuțul de la telecomadă să se deschidă poarta, te urci în maşină şi pleci dar nu înainte de a te uita înapoi ca să-ţi numeri cele două etaje ale casei. E o chestie care-ţi face ţie ziua mai bună și-ți dă siguranța zilei de mâine. Mai e puțin de lucrat la garaj și apoi te oprești cu prostiile.

Ajungi la lucru, parchezi rânjind și în 10 minute faci schimb de tură. Apoi te apuci de verificat buletine, bagaje, camioane etc. Dacă vrei poți ține oamenii în vamă cât vrea mușchiu’ tău șpăgar. Chestia asta te face să te simți un mic zeu. Și când ți-e lumea mai dragă apar niște ăia mari, cu cagule pe față, te pun la pământ și nu e nimeni să te ajute. Toți chelioșii și cefoșii tăi, șefii și colegii pupă pământul exact ca tine. Nu prea înțelegi ce se întâmplă dar bănuiești de la ce ți se trage.

Condus la elicopterul ce ai auzit că te duce-n București îți vine-n minte că ăsta e unul din acele momente pentru care te-ai pregătit toată viața la îndemnul celei ce ți-a dat viață: momentul în care trebuie să ai chiloți curați! :D

3 Comments

  1. tare asta: “Nu prea înțelegi ce se întâmplă dar bănuiești de la ce ți se trage.”

    parca si vad fetele inocente si mintile ce nu pot pricepe ce se intampla :D :))

    • păi na :)) consternarea e mare mai ales când ai fost sigur că ţie nu ţi se poate întâmpla aşa ceva

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *