9

Monologul unei dimineți toride de joi cu șanse de răcoare spre seară

M-am trezit pe 10.00, spre disperarea corporatiștilor care invariabil lucrează de dimineață. Cu ochii loviți de Spiderman am pus mâna pe filtrul de cafea, am tras de el 5 centimetri mai la stânga, am pus în el cafea proaspăt măcinată și apă proaspătă de la robinet. Mama nu m-ar fi lăsat s-o folosesc și mi-ar fi dat apă de la fântână, proaspăt adusă de tata de la intrarea în Parcul Național Retezat. Am apăsat pe butonul portocaliu cu gândul la duș.

Se anunța o zi normală cel puțin din punct de vedere termic, în care șansele să produc ceva notabil erau invers proporționale cu gradele din termometru, doar că butonul ăla portocaliu a făcut scântei printre sinapsele mele posace și mi-a mărit pupilele de parcă tocmai fumasem un joint.

“Asta e ziua aia!” îmi zic mișcându-mi insesizabil buzele printre care am scăpat și-o înjurătură în timp ce făceam un salt în viitor pentru a-mi vedea orele din redacție care vor deveni realitate în scurt timp. Vâltoarea politică de la noi, pe care nu o poți descrie în cuvinte, e contextul în care toți jurnaliștii bagă cărbuni în sala motoarelor la capacitate maximă în încercarea de a duce vaporul numit “Presă” înapoi, pe locul 4, în topul puterilor în stat.

Cafeaua e gata. Inboxul de la mail e plin, notificările de la Facebook au însumat o cifră măricică, Twitterul nu stă nici el mai prost. Mă mut pe balconul proaspăt reamenajat și plagiat de vecina de lângă, unde încă e umbră, dar nu înainte de a mă uita iar pe termomentrul din casă: 26,5 grade, la ora 10.30. E clar că frecușul politic emană căldură după 4 zile.

Twitterul e plin de opinii politice. Fiecare are ceva de zis. Tony Greblă citește cele 17 pagini care-l vor suspenda pe Băsescu. Tony Greblă, un politician cu nume de grădinar proscris, șef al unui cartel care face trafic cu pătrunjel și mărar. Pe Facebook aceeași agitație, dar alți oameni care de câteva zile au înlocuit pozele cu pisici și chestii pufoase cu caricaturi politice. Deja mă simt sufocat. Dublu sufocat. O dată de căldură și încă o dată de scena politică. Singura soluție e apariția unui super erou. Doar unul din liga de super eroi a Marvel ar putea face ordine. Ce aș putea face să mă deconectez pentru câteva ore de toată tărășenia asta? De ce dracu ăștia care mișună prin fața blocului nu-s în fața televizoarelor? Totul o ia la vale și ei n-au nicio treabă! Ăștia-s în stare să spargă semințe la scară și dacă bubuie o bombă atomică. Oare în cât timp oferă o tară europeană azil politic dacă invoci o așa zisă lovitură de stat? În cât timp mi-ar putea vinde un agent imobiliar tot ce am? Dacă aș pleca în America aș avea toate șansele să retrăiesc scenariul din The Terminal.

Termin pleiada de intrebări. Le pun punct, simbolic, cu chiștocul de țigară încercâd să evit fumul care-mi amemință ochii. Îi închid. Îi deschid. Copilul vecinilor mei romi e blond și are pielea albă ca laptele UHT. Cum așa ceva?! Tricicleta lui albastră din plastic n-are pedale. Zici că-i Bam Bam din Familia Flinstone. De fapt și dacă avea pedale tot așa gonea cu ea. Bunică-sa e extrem de tuciurie și extrem de autoritară. E soacra pe care nu și-o dorește nimeni. Înțeleg doar un cuvânt: haoarde! Pe vremea când aveam prieteni romi înțelegeam mai mult decât un amărât de vino-ncoa’!

Cam ce aș putea face azi, după ce ies de la lucru? Cam stupid gândul. Eu nu ies niciodată de la lucru. Puii mei, dacă așa mi-am ales jobul… Iote! Nici acum nu am scăpat de șosetele astea din piele naturală! A fost mișto la pescuit… Frate, ce roșu eram când am ajuns acasă! NU e unul care să nu mă fi văzut și să nu se fi spart de râs. Cum dracu am putut uita de mine în halul ăsta? Cred că am avut arsuri de gradul 1.

E ok. Puteți să (vă) râdeți. Acu-s negru până une-i alb.

Mai intră un mail. E newsletter. Hopa! De azi Grolsch aduce la Cluj teatru mobil, în autobuz! Moamă, asta-mi va salva ziua! Asta va fi deconectarea aia după care tânjeam!

Am intrat pe pagina lor de Facebook, m-am uitat peste program în secunda 2 și am rezervat în alte 2 secunde 2 locuri la Iluzionistul (cu Alexandru Hutuleac), de la ora 21.00. Până duminică o să mai văd câteva. Sper.

Termomentrul din casă arată deja 28 de grade. E ora 13.30 și n-am produs nimic notabil în afară de articolul ăsta mediocru. E prea cald. Gândul că ar fi bun un aer condiționat în living se sinucide când apare cel cu suspendarea președintelui, posibilul refendum și viitorul președinte interimar:

 

9 Comments

  1. Oh my God! =))) Nu am vazut pe cineva atat de rosu de cand un coleg in clasa a 10 a adormit cu picioarele afara din cort (vara, la soare) si s-a trezit dupa vreo 6 ore cu arsuri asa cum vad in poza. :))))))))) se vede ca nu prea esti prieten cu soarele

    • Prieten sau nu… de data asta am uitat că există. Oare o să observe careva diferenţa de culori în autobuzul Grolsch? Că mi-am luat pantaloni scurţi…

      • :)))) o sa fii denumit “tractoristul” ca nu gasesc un sinonim pentru partea de jos =))…aaa pescarule! hahah

  2. Recunoastem ca ne-am distrat pe seama sosetelor naturale si iti dorim toate cele bune de ziua ta, chiar daca te-ai trezit la 10…

  3. Ce idee inedita de teatru. Abia astept sa mergem. Is ft curioasa.

  4. :))))))))))))))) Nu cred ca cineva poate arata asa! Nu e photoshop??? Niciun pescar vazut de mine in viata asta nu arata asa! :lol!!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *