2

O problemă de deontologie

De ceva vreme mă seacă o problemă pe care o văd dezbătută pe toate gardurile din zona centrală sau lăturalnică a presei, că na, mai citesc și altceva decât publicațiile din oala consacrată.

Mă refer la deontologie. Deontologia din orice meserie, dar cu precădere la cea a jurnalistului și mai nou a bloggerului. Și până la urmă e sau nu bloggerul un jurnalist? Da, normal că e discutabil din moment ce  diseminează informație pe un canal de comunicare în masă. Nu-mi spuneți că depinde de relevanța conținutului, că nu ține, și vă amintesc de Libertatea, Cancan, VIP și altele din cutia cu yellow journalism. Și nici de regulile jurnalistice pe care 90% dintre cei care poarta legitimație de presă nu le respectă, sau și mai grav, pe care 90% din mai sus amintitele procente nu le cunosc. Probabil de asta scot Makavelis sau Visurât murăturile pe masă când critică presa.

Dar mă rog, ideea e alta. Tind să cred că, cel puțin pentru mine, treaba cu deontologia e simplă. Niște reguli setate de branșă la care se adaugă discernământul dintre bine și rău și care împreună sunt presărate cu regulile de bun simț care vin cu softul din fabrică.

Revenind în mass media secolului la care suntem părtași, cele de mai sus au ajuns sub preș pentru că jurnalistul, dar și bloggerul, sunt într-o goană indescriptibilă după senzațional. Plus că se sapă unul pe altul deși primul de multe ori face parte din categoria celui de-al doilea.

Sursele nu se mai verifică și asta a demonstrat-o recent mesajul de la CNA postat pe blogul lui Arhi, care s-a dovedit a fi o făcătură și la care timp de 5 minute am pus și eu botul. A început să-mi pară ciudat că “În gura presei” a lui Mircea Badea va fi suspendată 90 de zile, dar deja dădusem articolul bloggerului pe tweeter. Abia apoi m-am gândit să mai sap după alte surse. La fel au făcut și ceilalți, au dat “știrea” mai departe, numai că la o scară mult mai mare. La nivel național.

Asta îmi amintește de o polemică mai veche pe care am avut-o prin 2007-2008, la un curs de specializare urmat peste hotare, în care știind că Zoso ajunsese să fie citat de mediile tradiționale, am avansat ideea care enunța faptul că bloggerul va deveni mai credibil ca jurnalistul. Am fost contrazis. Dar uite că trăim vemurile. Pentru asta dau vina pe jurnalist. A fost prea infatuat, sigur pe sine, superficial și mai ales inadaptat din punct de vedere tehnologic.

Întorcându-ne la subiect și mai ales la aplicarea regulii primului venit, primul citit, avansez o problemă de deontologie, cinică ce-i drept și care a prins contur azi în redacție, într-o discuție cu a mea colegă, Corina.

Ești studentul Ion Ion, absolvent de medicină, să zicem la Cluj, cu media 10. Devii un mic medic rezident și ești deja un remarcabil fotograf că ăsta e hobby-ul tău de când te știi. Îți place mass media și ai cochetat cu ea o perioadă. Decizi în final că nu vei mai profesa medicina și te vei apuca de jurnalism. Ajungi în București și te angajezi la un tabloid. Asta a fost biletul tău de intrare. Într-o zi treci pe lângă scena unui accident în care e implicată o coloană oficială din care face parte o persoană publică și controversată. E plină de sânge și nu pare deloc bine.

Ce faci? Acorzi primul ajutor sau faci primele poze care îți pot da un start inimaginabil în carieră?

Ca să nu uităm că e un blog unde ne și amuzăm :), postul de față a pornit de la filmulețul ăsta:

P.S. Doamnelor și domnișoarelor, mărțisor fericit! :D Păi ce? Numai Google poate să facă urări online? :P

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *