4

O zi din viața unei familii de microbiști

S-a născut în era globalizării, imediat după cea dea 30 tragere de apă. A crescut într-o secundă cât cresc alții într-un an.

Mama ei a fost mexicancă și tatăl ei la fel. Mugrosa o chema. A traversat fraudulos granița în SUA având drept gazdă un potențial alergător olimpic, inconștient de abilitățile sale sportive, și care nu s-a spălat pe mâni după ce a făcut pipi. Pe el. Glonțul grănicerului îi trecuse milimetric pe lângă ureche.

În America s-a acomodat repede mai ales că mexicanul gazdă a ajuns la un centru de zi. Aici l-a întâlnit pe Piști, microbul venit din Ungaria pe calea aerului. Expirat. Expirat de către femeia de serviciu care lucra acolo de 2 zile. Mai exact s-au combinat la toaletă. Era comună.

Împreună au ajuns sub unghiile nefericitului cu barbă albă ce s-a împiedicat și s-a sprijinit cu mâna de vasul WC. Era prea amețit de baxul de bere ce tocmai îl trimisese la micționat, ca să-și mai amintească că trebuie să se spele pe mâni. Ghinionul lui Gigi. Românul ce venise cu familia la shopping și era cazat vis a vis de podul sub care alcoolizatul dezechilibrat a poposit involuntar. La cei 40 şi de ani ai săi, Gigi avea mulţi mulţi bani ce îi dădeau senzația că e important. Dar pe lângă faptul că făcea aronganţe, el era şi filantrop. Ca niciodată, deşi nu era presa prin preajmă, a băgat mâna în buzunarul pantalonilor săi, a scos 5 dolari, i-a vârât în haina visătorului leşinat, iar în câteva ore familia multiculturală de microbi era în drum spre România.

Pe aeroportul Otopeni, şi-a amintit că jocă Steaua. A plecat direct în Ghencea. Nici n-a călcat bine pragul stadionului că l-a scăpat la baie. A deschis ușa și a intrat în primul separeu. Era urgent. Voia şi niște hârtie igienică să-și sufle nasul că pachetul de Zewa se terminase. Şi așa au scăpat cei doi microbi de săpun. S-au lipit de maculatură și au aterizat în coșul de gunoi, care câteva secunde mai târziu a avut parte de full contact cu pișoarul de pe celălalt perete. Pișoarul 5. Un ultras l-a ochit intenționat pentru a-și demostra că are precizie și când lovește “mingea” cu stângul. Așa se distra el.

Ajunși aici, după îndelungi convesaţii auzite, oaspeţii au tras concluzia că sunt într-o țară puțin mai înapoiată, deci n-are dezinfectanți puternici. De Domestos le era cel mai frică pentru că avea o proprietate aproape magică, ce le-a decimat semenii. Așa au căzut de acord că e un loc bun să se stabilească spre a prospera. După nici 2 ore familia de microbi număra milioane de membri. Pișoarul 5 era numai al lor şi în acelaşi timp era neîncăpător. Era o familie numeroasă. Cineva trebuia să plece. Cum nu aveau un Guvern care să le ofere credite pentru “primul pișoar” sau alte subvenții, ca să migreze spre celelalte vase aveau nevoie doar ca cineva să fie neatent și să atingă marginea vasului măcar cu o parte din cureaua pantalonilor.

Dar ceva neașteptat s-a întâmplat. Ceva horror! Meciul s-a terminat şi Veta, femeia de serviciu, a spălat chiuveta. Și pișoarele. Și podeaua. Cu Domestos!

În această poveste nimeni nu s-a îmbolnăvit datorită DomestoIntervenţiei. De asemenea nu s-a înregistrat nici o modificare a IQ-ului unor personaje, a căror asemănare cu realiatea e pur şi simplu o coincidenţă întâmplătoare.

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *