3

Online: Problemele lumii de dincolo

Undeva, cândva, un învățat al online-ului românesc concluziona la finele anului trecut situația din Social Media spunând că se apropie vremea în care brandurile/companiile își vor desfășura campaniile online cu bloggerii pe termen lung. Adică își vor asocia imaginea cu un blogger, contractual, pe o durată de câteva luni sau chiar ani.

Întrebarea pe care mi-am pus-o imediat e pertinenentă, zic eu: Ce companie ar vrea să-și asocieze imaginea cu un blogger care are o problemă cu țiganii, ungurii sau evreii, care înjură fix ca cei cu care el are o problemă, cu un agramat fudul, cu unul care declară public că a pălmuit prietenește un copil ce tocmai și-a făcut buletin sau cu unul care scrie inodor, insipid, incolor? Cine ar vrea să se bage pe un teren minat unde oricând poate izbucni un scandal public pornit din prea mult orgoliu?

Ei bine, la câteva luni după povestea asta a profesionalizării bloggerilor în care se invoca și un amplu proces de cernere prin sita cu găuri mari, apare o altă poveste în care un blogger agramat fudul, cu accese de necrofilie exprimate public, este taxat și scos dintr-un grup al pasionaților de tehnologie constituit de Samsung România.

Totul a plecat de aici diminică și a ajuns luni aici. Compania a luat o decizie la care mă așteptam și la care mă aștept și de la alte companii care s-au asociat cu el. Nu-mi pasă cine a fost motorul deciziei, îmi pasă că a fost luată. Îmi pasă că cineva a făcut un pas spre profesionalizarea aia.

Discuțiile ulterioare care s-au iscat pe bloguri și Twitter sunt de-a dreptul fascinante. Au fost parcă desprinse dintr-un scenariu al unui film extrem de prost, dar cu actori bine cotați, și la care te uiți doar ca să vezi ce tâmpenii mai debitează personajele.

Pe scurt, lumea ieri s-a divizat frumos în două părți compacte, omogene și poate pentru prima dată bine definite. Hateri și A-listeri. Prima tabără îl încrimina pe Haotik și-i imputa greșelile cu argumente, cea de-a doua tabără accepta faptul că el a dat-o-n bară dar căuta explicații pentru comportamentul lui și incriminau faptul că el a fost provocat ceea ce justifică comportamentul lui. Ocazie cu care mi-a intrat în vocabularul uzual “fracturi de logică”. Mai pe înțelesul tuturor s-a făcut o alianță împotriva celor care au arătat cu degetul pentru că ei, frustrații, îi arată pe toți cu degetul și incomodează.

Din unghiul în care privesc eu orice argument adus în favoarea lui Haotik poate fi demontat de un copil cu minimă decenţă derivată din bunul simţ predat acasă şi evident cu minim exerciţiu de logică. Dar după cum spunea şi domnul nostru premier, logica nu-i la îndemâna oricui. Ipocrizia în schimb, da, după cum spun eu.

N-o să mă apuc acum să explic tot ce s-a discutat, ci o să fac o amărâtă de precizare. Online-ul nu are credibilitate nici cât are cel mai prost jurnalist român în viață. Explic.

Tu, ca blogger de top, nu poți spune că România duce lipsă de valori morale când ești rasist, când injuri, când spui că bunul simț poate fi eludat dacă nu e stipulat într-un contract. Tu, ca blogger de top, nu poți da într-o instituție a statului explicând că acolo este bine pus la punct un sistem de nepotisme și nu unul bazat pe meritocrație, când în instituția media numită generic online românesc, din care tu faci parte, se aplică același sistem. Dragoș “Haotik” Șchiopu e un exemplu elocvent. Tu, ca blogger de top, nu poți promova pacea și calmul ca o pretendentă la titlul de miss blogosferă când ai pălmuit copii la cinema. Tu, ca blogger de top, nu poți ține lecții despre blogging când tu scrii compuneri ca un copil de clasa a cincea, ajutat de mama. Tu, ca blogger de top, nu poți arăta mizeriile din online când lași urme pe fibra optică ca melcul pe asfalt.

Episodul de ieri a fost la limita penibilului. Onlineul ăsta mai nou e plin de bucăți de logică aruncate aiurea. Oricât ai încerca să le pui cap la cap, să le lipești, n-ai nicio șansă să scoți altceva în afară de un mare nonsens. Serios. Și al dracului dacă nu eram bun la făcut puzzle când eram mic…

Băi, pentru mine problema e gravă. Am zis că bloggeri-s mai buni ca jurnaliștii, mai voalat așa, dar am zis-o. Sau dacă n-am zis-o, am gândit-o. Constat de-o vreme însă că media se împarte în două mari categorii: formatori şi deformatori de opinie. Ultimii sunt găsiţi cu precădere în mediul online. Iar cei care-i citesc mai bine caută să-i demonteze lui Cristian Gog prestațiile de la Românii au Talent, în loc să se documneteze despre mediul înconjurător.

Ce vreau să spun e că bloggosfera nu se va profesionaliza veci atâta timp cât probemele astea vor persista. Ba mai mult, cred că va avea de pierdut. Cam la fel a făcut și presa în goana după bani.

sursa foto

3 Comments

  1. “Se va profesionaliza” are sensul de “a scrie intr-un mod profesionist”, nu?
    Si nu la o profesie de blog care sa nu insemne altceva decat: “Cum sa fac bani din orice”.
    E OK sa faci bani, asta e scopul normal al oricarei activitati prestate de om, fie ca individ, fie ca societate comerciala. Asta se preda oricarui student la Stiinte Economice. Dar prea multi s-au oprit la aceste randuri, considerand ca ar fi de ajuns.

    • Da. Din punctul meu de vedere trebuie să faci ceva ca să vină banii. Când vorbim despre “a face ceva” înţelegem “a genera conţinut (scris, video, audio)” care atrage lumea şi abia apoi banii. Sunt nişte puncte pe care nu le poţi ocoli. La conferinţele tematice prea mult se vorbeşte despre cum facem bani din blog şi prea puţin despre cum scriem, filmăm etc.

  2. un pas mare se va face cand unii bloggeri nu vor accepta sa participe intr-o campanie sau la un eveniment unde vor fi pusi in aceeasi oala cu altii care nu au nici o treaba cu limba romana, care sunt violenti, transmit lucruri nedocumentate sau au fost implicati intr-un fel sau altul intr-un scandal (aici ma autoinclud)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *