1

Pe vremea mea… bucuria nu venea cu Android

Dată fiind etatea ce-o am acum, nu-i greu de înţeles că am prins puţin din era în care singura modalitate de socializare era şcoala şi faţa blocului. Pentru amândouă trebuia să depui ceva efort ca să-ţi dai log in, în sensul că ieşeai din casă şi mergeai pe jos. Cu cheia la gât. Nu cu iPod-ul.

Ce era aşa mişto atunci?

Păi spre exemplu erai considerat snob dacă coborai în faţa imobilului gri în care locuiai, cu o felie de pită nefeliată unsă cu margarină. Că portocalele se coceau iarna şi roşiile vara. Că reciclam hârtia cu ţeava de tuberman. Că maşinuţele cu telecomandă aveau fir prin care cele două extremităţi comunicau. Că aranjatul cărămizilor din Tetris era cel mai tare joc portabil. Că walkman-ul era minunea prin care ascultam muzica piratată cu PLAY + REC de pe Tape A pe Tape B. Că eram dependenți de guma Turbo, nu de etnobotanice. Şi “că”-urile ar putea continua că-s foarte foarte multe. Dar dăm în nostalgie. :D

Şi totuşi cea mai faină chestie e că noi aveam dispoziţia necesară şi imaginaţia suficient de bogată încât să ne confecţionăm singuri unele jucării. Când mă gândesc la asta vizualizez cu-n zâmbet tâmp roboţii făcuţi de noi. Nu de Creative Monkeyz! Materia primă folosită: pachetele de ţigări. La care mai adăugam puţin aracet.

După ore întregi ieşea ceva.. v-aş arăta ce, dar mai bine vedeţi voi cu ochii voştri ce-am visat eu să am în mărime naturală! Un robot din pachete de ţigări mă obsedaţilor!

Pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată, sâmbătă, creierele creţe din spatele TVdece îmi vor îndeplinii visul! :D

Habar n-am cum va arăta, dar ştiu de la Dragoş, cel care a stabilit locul fiecărui pachet de ţigări, că o să fie mare! Aşa că luaţi mâna de pe touch screen şi întoarceţi-vă puţin în timp. În vremea în care nu credeam că o să zic vreodată: Pe vremea mea…

Mai multe detalii despre întâlnirea constructorilor de roboți anonimi aveți aici.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *