2

Persuasiv, șantajist, smartass… whatever. A meritat efortul

Mi-am găsit bricheta. Aia după care aproape că am plâns, atât pe blog cât și în afara lui. Ei bine, am regăsit-o ziua următoare, adică ieri.

De fapt, mi-a fost înmânată de unul dintre cei trei pensionari, care mi-a comunicat că a găsit-o după ce am plecat eu. Riiiight.

Mi-a cerut pe ea 3 țigări. Fie. M-am bucurat nespus că am pus mâna pe ea, așa că am acceptat repede deal-ul.

Ce l-a făcut să mă repună în poziția de proprietar? Ei bine, eu îs cam persiasiv. :D Și pentru a nu știu câta oară, am profitat de aptitudinea dobândită prin exercițiu continuu, că tare mă pricep la asta.

Când m-am văzut fără obiectul la care țin, deși știam că e la ei, am căutat ca disperatul prin toate cotloanele curții. La un moment dat, m-am resemnat, și spășit, m-am dus la ei și le-am cerut un foc. După ce am tras primul fum, am zis:

- Mulțumesc mult. Dacă cumva vedeți bricheta prin curte, nu mi-o aduceți? Vă rog. E cadou de la bunicu’, țin foarte mult la ea. Sigur mă înțelegeți. Am văzut că aveți nepoței.

Înainte să plec, am făcut ochii mari, m-am scremut de-o lacrimă dar nu o curs, și am plecat, târându-mi picioarele a supărare.

Știiiu. Sunt un șantajist sentimental. Dar a mers! E a mea din nou! Altfel n-o mai vedeam veci. Ce mândru-s cu ea amu! Tare mândru. :D

Acum mai trebuie să conving pe cineva să-mi cumpere benzină, că de pietre am rezolvat. :P Și dacă auziți pe undeva că se caută un piarist, nu uitați să mă recomandați.

 

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *