2

Prezumţia de “cei mai buni”

- Sandra Izbașa… eram sigur că ia o medalie. Chiar am susţinut într-o discuție cu un prieten că ia aurul după perfomanțele de la europene.

- Du-te, bă! mi se adresează din capul scărilor sprijinit cu spatele de balustradă, privind de jos dar totuși de sus. Dacă nu se împiedeca americanca lua pe dracu’ că nu lua aurul. Lua argintul.

- Dezechilibrul tipei face parte din competiție. Asta nu înseamnă că Sandra nu e bună de nimic și a câștigat doar că a avut noroc.

- Mă, tu ai văzut ce dificultate a avut exercițiul copilei ăleia din America? Cât a luat pentru asta? Vreo 8.

- Cât a luat, cât n-o fi luat, Sandra e cea mai bună la sărituri. E cea mai bună. Tre’ să fii legat la ochi ca să nu vezi asta. Voi ați văzut ce aterizări face? Frațică! E perfectă la aparatul ăsta!

Și am plecat din grup, enervat și întrebător cu mine însumi. M-am îndreptat monologând către birou.

Ce drac tot căutăm, mă, defecte oamenilor perfecți? Dacă ei ne acceptă pe noi cu defecte ca fiind ai lor, noi de ce nu-i putem accepta ca fiind ai nostri? Perfecții nostri? Ne place să credem că luptă pentru noi! Nu? Cred că ăștia habar n-au în ce condiții se antrenează sportivii români. Americanii, cărora le-am luat medalia prin Sandra, primesc banii la sala de antrenamente cu roaba. La noi nici cu pipeta nu se picură din bugetul de stat. În România bugetele vin și se duc ca roua de dimineață.

Clujeanul Răzvan Martin a cucerit marţi seara medalia de bronz la categoria 69 de kg în întrecerea de haltere din cadrul Jocurilor Olimpice de la Lodra, fiind primul sportiv legitimat la un club din Bistriţa, care reuseşte acest lucru.

El este membru al Clubului Sportiv Municipal, iar performanţa sa la Jocurile Olimpice de la Londra i-a umplut de mândrie pe bistriteni.

Putini dintre ei stiu, însă, ca această performanţa a fost obţinută în ciuda unei subfinanţări cronice a clubului, bugetul alocat acestui an a ajuns doar până în luna mai, a declarat preşedintele CSM Bistriţa, Adrian Moldovan, în interviul acordat corespondetului Radio Cluj… continuare

Și în condițiile astea se face performanță. Da? Pfuai! Când mă gândesc ce meci a făcut echipa de polo cu Ungaria! Sau cum au fost partidele de scrimă și sabie! Apăi de echipa de gimnastică… ce să mai zic? Tot timpul aduce ceva acasă. Mi-au transpirat palmele când a ridicat Roxana Cocoș 148 de kilograme.

Păi și după toate astea nu merită ei suținerea noastră și mai ales nu merită prezumția de “cei mai buni”? Români stupizi ce suntem și plini de pretenții. Ce am făcut noi pentru sportivii ăia ca să le imputăm n+1 chestii? NIMIC! Atunci ar fi mai mișto să ne abținem de la comentarii răutăcioase.

Nu merităm să fim lăsați să spunem că “am luat medalia de aur” la X probă din cadrul Jocurilor Olimpice! Ar trebui să ni se interzică prin lege. Atâta timp cât noi vorbim urât și nu credem în ei, nu văd de ce ne-am mândri cu ei (doar) când au parte de o reușită. Chiar nu văd.

Și ce dacă s-au ratat alte medalii de aur? Am luat argintul! Sau bronzul! Nu contează. Contează că steagul României a fost ridicat încet, încet, deasupra tuturor. Și atunci am tras aer în piept mândrii și superiori. Că la asta ne pricepem de minune.

Le mulțumesc sportivilor pentru efortul depus pentru a ieși invingători la Jocurile Olimpice. Le mulțumesc pentru că sunt devărații nostri ambasadori în lume. Și asta mă face să mă simt mai bine ca orice om numit politic în această funcție.

Le mulțumesc că reprezintă România, ţară care acum are mai mult farmec.

foto

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *