0

Prieten cu Vocea care ţi-a marcat copilăria/adolescenţa

După ce am venit de la bunici, am intrat direct în clasa a 1-a. Practic, s-a terminat cu domnia ce-am trăit-o câţiva ani consecutiv la rând. Eram figurant, atât de figurant încât mă suiam în vârful patului şi făceam pe regele Mihai, îninte să abdice şi să de vină trădătoriu’. Şi toată lumea executa orice pe sistemul your wish is my comand! pentru ca Hurducaş jr. să primească răspuns pozitiv doleanţelor sale. :D

Recitind fraza de mai sus, îmi dau seama că de fapt am fost un mic tiran, pe care dl. Goe ar fi fost extrem, dar extrem de invidios. Mno… păţăşti.

Acasă, la Hateg, am devenit un proletar anonim, care rămânea sitematic singur acasă pentru că ai lui părinţi lucrau pentru bunăstarea întâiului născut. Deci a mea. Aşa că mi-am dezvoltat aptitudini de lipitoare şi am devenit preferatul unor vecini, care mă găzduiau după ce ajungeam e la şcoală,  mă hrăneau şi mă mai învăţau una alta. Amintesc aici experienţa de neuitat în care am fost învăţat cum să-mi leg şireturile. Cu două funde, nu aşa…

Prin ’93, când am început să umblu la şcoală, la mine pe scară exista un singur canal de televiziune, TVR simplu fără 1, 2 sau 3, şi un singur video care rula casete VHS. CD-urile erau chestiile alea care se puneau în parbrizul TIR-urlor şi răzleţ în al Daciilor. CD-urile ajungeau la noi în ţară după ce nemţii le aruncau că erau al dracu’ de zgâriate.

beta

Casetele astea VHS se închiriau de la un centru de închirie caste video, pentru care plăteai o sumă care creştea exponenţial cu numărul de zile în care voiai să ai filmul în posesia ta. Torenteţii, pe vremea ceea erau nişte ape curgătoare care se umflau când ploua mai zdravăn. Şi cam atât.

Eu eram pretin  cu cei care aveau video şi o mulţime greu de definit de casete, printre care şi de alea cu… xxx-uri :D , toate traduse de aceeaşi persoană! Van Damme, Rocky, Terminator, Sharon Stone, toţi aveau aceeaşi voce!! A  Irinei Margareta Nistor! Ea m-a învăţat engleză. Spre exemplu, f*ck înseamna “la naiba”! De fapt, cred că toate înjurăturile erau traduse aşa. :))

N-am uitat-o pe Irina Margareta Nistor nici în ziua de astăzi. Oricum, ar fi greu să uiţi pe cineva care ţi-a marcat copilăria, nu văd de ce te-ai chinui să faci asta.

La TIFF n-am avut timp să mă întâlnesc cu ea să-i spui io ce am pe suflet, că am adunat ceva bagaj în ăştia 24 de ani de viaţă din care în 5, ea a fost omniprezentă. Dar ce să vezi? Luni am dat de ea pe Facebook! Nici n-am clipit până am apăsat Add friend! :)) A fost atât de neaşteptat momentul, încât m-am extaziat de-a dreptul! De astăzi îs pretin cu ea! :D

Vreau să mulţumesc pe această cale lu Marc Ţucărberg şi nu în ultimul rând, vecinilor mei fără de care nu aş fi devenit cinefil şi în egală măsură, n-aş fi stiut să mă leg la papuci.

Sursă foto: caseta.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *