6

Respectul, o specie din familia Bun Simț pe cale de dispariție

Când am plecat de la bunicii din partea mamei, unde am crescut de la revoluție până am mers la școală, am auzit pentru a nu știu câta oară “să fii cuminte și să-i asculți”. Știam că asta se traduce printr-un grad mare de responsabilitate, inuman aș zice pentru cât eram de mic. Trebuia în primul rând să fiu atent să nu-i fac de minune pe unde merg și să dovedesc oricui întâlneam că am fost crescut bine și că am fost bine educat.

Când auzeam “să fii cuminte”, pentru cinci minute, simțeam cum libertatea mea de copil se sfârșește.

Să fiu cuminte însemna în primul rând să respect oamenii din jurul meu, să nu vorbesc urât, să nu mă bat cu alți copii, să fiu cuviincios, să dau binețe, să vorbesc la persoana a treia cu persoanele mai în vârsta ca mine, să nu fiu egoist șamd; dacă duceam toate astea la îndeplinire însemna că le respect lor, bunicilor, munca depusă spre educarea mea. Un fel de cerc al respectului. Dacă cineva-mi zicea că n-am cei șapte ani de acasă intram în pământ de rușine.

Am fost în schimb răsfățat și așteptam să fiu servit pe tavă ori de câte ori inima-mi poftea ceva. Știam că doar trebuie să strig și primesc. Eram cel mai mic dintre nepoți și până și verișorii mă răsfățau. De asta s-au ocupat ai mei care “au coborât milităria din pod” și care totodată mi-au explicat că în momentul în care cineva-mi spune că n-am cei șapte ani de acasă ar trebui să simt că intru-n pământ de rușine, că-i grav. Lista de valori s-a lărgit treptat, am crescut încercând să fac tot timpul diferența dintre bine și rău, dar cu toate astea am dat-o și-n bară memorabil, de câteva ori. Era inevitabil. Degeaba am fost învățat să mă gândesc tot timpul înainte de a acționa că nu tot timpul calculam bine.

Calculele care-mi dădeau rezultate fără virgulă au fost mai tot timpul alea în care termenul cunoscut în ecuație era respectul.

Am aberat până în paragraful ăsta despre respect pentru că în ultimele zile el a cam lipsit. Adică absența lui s-a făcut mai simțită ca de obicei, pentru că… mă rog, el dacă lispește acum va lipsi și pe viitor și de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Toată lipsa de respect/bun simț a mustit, compresată, în jurul finalei celei de-a doua ediții a emisiunii Românii au Talent. Omul care a câștigat competiția, Cristian Gog, a fost făcut în toate felurile, până azi inlcusiv când credeam că va răsufla povestea. De noi, cei care i-am ținut necondiționat trena prin online, nu mai zic, deși nu-mi amintesc să fi ponegrit vreunul dintre favoriții cuiva. Eu unul n-am făcut-o din respect chiar dacă nu mi-a plăcut de nicio culoare Krem spre exemplu. Mi-a displăcut total și cred că talentul lui a fost conjunctivita care rula pe negative celebre. Atât. Și tot de la conjunctivită suspectez că i se trage și carisma. Dar, bă! Omul merită respect pentru că toți trebuie să beneficiem de prezumpția de “respectabilitate”. Bine, aici mai intră și respectul pentru o opinie contrară sau respectul pentru cel care-i desemnat de milioane de oameni că e mai bun ca tine. Sau fairplay, știți voi, ca-n sport. Dar astea-s deja noțiuni pentru avansați.

Și băi, talent nu înseamnă doar să știi să cânți sau să dansezi. Care credea că talentul se rezumă la câteva obiecte de activitate să consulte un DEX ceva. Măcar un DEX. Că se explică termenul fain frumos acolo. Nu-i “știință de rachetă” cum zice americanul.

Și chiar era nevoie să se explice trucurile unui om care de la bun început a spus că tot ce face el e o iluzie și nu are legătură cu vreo putere paranormală? Nu denotă asta limitare intelectuală? Io zic că “ba da”. Ce m-a enervat mai tare nu e faptul că s-a scris pe bloguri despre asta ci că ai mei colegi din presă, doldora de deontologie jurnalistică și care l-au elogiat până acum pentru numerele lui, pentru a genera trafic, l-au făcut acum impostor și s-au grăbit să-i explice numerele pentru același trafic. Că așa se face presă, precum fac hienele. În Cancan scria unul (sau una) cu legitimație de presă că are dovada că “magiile lui sunt de fapt jmecherii.” Bravo Sherlock. Magiile sunt șmecherii. Dați-i omului un Pulitzer.

De Mircea Badea ce să mai zic? Că n-are simțul penibilului? Nu-l are. Deși un om inteligent, așa cum se pretinde el, l-ar avea tot timpul la purtător. Azi trona pe ceva site antenesc un titlu care zicea că Badea-l face praf pe Gog. M-am uitat. N-are nicio brumă de respect, aparent pentru nimeni. Mircea Badea mi-a demonstrat acum că nu e doar un clovn cu sclipiri de inteligență, ci întruchipează și un truc ieftin de cămin cultural prestat de mentalistul Dan Voiculescu. Că doar oamenilor le plac scamatoriile ieftine și de aia face audiență, nu?

În seara asta la Happy Hour, între două trucuri explicate și-o poveste, Cristi Gog a strecurat și un număr de bun simț. Ultima partea am dubii că au înțeles-o contestatarii aprigi. Chiar și așa, sper ca discursul lui vis a vis de sulele-n coastă să nu se schimbe.

De fapt, nici nu știu de ce-s așa de afectat de carența de respect și bun simț față de Cristi sau față de cei care l-au susținut, dacă nici (poate) cel mai echilibrat om din mass media românească, Andi Moisescu, n-a beneficiat de așa ceva.

Doar de citit. Căci după ce-am moderat peste 400 de comentarii și-am receptionat cu ușa larg deschisă câteva basculante de noroi, a trebuit sa-nchid putin pentru curățenie. (Andi Moisescu, pe Facebook)

Într-adevăr e cam riscant să faci numărul cu opritul pulsului. Tind să cred că de fiecare dată când un mentalist/magician își oprește pulsul, câtorva mii de români li se oprește creierul.

sursa foto 1

6 Comments

  1. :) Frumos spus.
    Dacă nu era un “concurs de talente” poate nu-i mai păsa nimănui de ce se întâmplă în spatele numerelor de mentalism și se lăsau cu toții vrăjiți.

    Unde cred că trebuia Cristi să pună accent e definirea mai bună a ceea ce face. Adică un amestec de magie, iluzii, scamatorii, influențare psihologică și manipulare. Lucrul ăsta cred că nu s-a tare înțeles.
    Adică: “nu am venit să fac minuni, ci doar să căutăm împreună limitele minții umane”.

    Că dacă e vorba de voturi, atunci i-a reușit cel mai mare număr de mentalism. A făcut câteva mii de români să-i scrie numele pe telefon.

    • Ținând cont că mi-a luat și mie ceva vreme să înțeleg fenomenul, da, poate trebuia încă puțin explicat ce-i aia mentalism. Până acum exista un număr extrem de mic de români care auziseră de curentul/ramura asta a iluzionismului. Pe de altă parte poate că e mai bine că s-a păstrat misterul. :) Oricum ar fi fost însă tind să cred că fobia (patologică!) românului de a fi “înșelat” e atât de mare încât se crede victimă și dacă el e cel care înșeală. Eh, discuția e extrem de lungă. Nu-i văd finalul prea aproape.:)

  2. amice esti dispus sa admiti ca exista si oameni de alta parere cu tine ? si care avand ceva idei despre “magie” nu vad nici un pic de talent in a copia numere ieftine ? sau plin de respect ii acuzi ca li s-a oprit creierul ? ia vezi in ochiul cui e paiul si in al cui e barna

    • Amice, nu sunt dispus. Chiar accept. Respectul despre care vorbesc eu se aplica si in cazul trucurilor ieftine, domeniu in care cu un search pe Google ati devenit toti mai destepti. Cat ai zice puls.

  3. Cine il mai baga in seama pe Mircea Badea? Face si el un show, mistocareala ieftina la adresa tuturor (exceptie stapanului Voiculescu). In res..asta face, cu asta se hraneste.
    E normal sa fie contestatari, sa ni fie de acord (se intampla oricine iesea). M-am aprins si eu de multe ori in aceste zile dar tind sa cred ca suntem noi prea sensibili la toate mistocarelile, glumele, rautatile etc pentru ca il cunoastem pe Gog. O sa se linisteasca lumea in cateva zile, de la sine.
    Ceea ce mi s-a parut cel mai comic a fost disecrea magiilor la alte posturi concurente :)) Cred ca ProTv-ul si-a atins tinta: se vorbeste de ei peste tot.

    • Dacă ar fi doar miștocăreli, glumițe… zău dacă aș fi deranjat. Ce au făcut posturile concurente mie mi s-a părut puțin penibiluț așa, la fel cum mi s-au părut și unii invitați. Da și-o fi făcut norma de expunere ProTV-ul, dacă o fi avut nevoie de ea, dar cred că EuroGSM îs cei mai câștigați din toată povestea asta. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *