10

Roşia Montană: Pledoaria mea

De luni privesc siderat la ce se întâmplă în blogosfera clujeană şi în cea din Alba. Amândouă tratează un subiect care a devenit la fel de interminabil precum religia sau politica. Din păcate, cel despre care vorbesc nu beneficiază, ca și celelalte două enunțate anterior, de respectul față de o părere contrară celei pe care tu o ai.

Dacă s-ar vorbi despre Roșia Montană la fel cum se vorbește despre religie, ca nu suntem extremiști religioși, poate mi-ar pica mai bine faptul ca stau intre oameni cu scaun la cap, şi nu cu capac de WC, care excelează prin injurii deplasate şi adresate unei persoane care își expune public o părere neutra! De una pro nici nu mai vorbesc.

Week-end-ul trecut, la care și astăzi mă mai gândesc cu nostalgie, l-am savurat de-a dreptul, la Albac, unde alături de omenii care se evidențiază într-un fel sau altul în componenta online a Clujului şi a Albei, am numit casă pentru 3 zile cabana Steaua Arieșului. Toți am acceptat invitația Roșia Montană Gold Corporation, conștienți fiind de linșajul activist lipsit de argumente, la care ne vom supune.

Pentru că atunci când cineva își asociază brand-ul sau numele cu RMGC automat, fără drept de apel sau vreun fel de prezumpție, este îndesat în oala deja neîncăpătoare a cumparaţilor. Nici măcar faptul că ar avea o opinie pro nu îl poate include în oala asta, mai ales fără dovezi. Iar ăsta e unul dintre lucrurile pe care le detest. A pune eticheta, în afara contextului unei bârfe nevinovate, e pur și simplu un act pretabil unui IQ cu o valoare sub media științifică. Știu, e deja sport național și fraza precedenta va atinge cel puțin o persoană, dar înainte de a vă aprinde contemplați puțin asupra ei. S-ar putea să vă facă bine, mie mi-a făcut.

După generalizarea din introducere, se cade să și spun ceva concret, şi să încerc pe cât posibil să fac abstracție de cuvinte negative. Așadar, voi cei care clamați că bloggerii clujeni și albaiulieni au acceptat invitația RMGC în alt scop decât cel de informare, ar trebui să vă fie stimulate reflexele de investigator.

De ce credeți ca TVdece ar avea nevoie de banii RMGC când Florica este remunerată din profitul Trilulilu și este printre PR-iștii apreciați ai Transilvaniei, iar Zicu, spun vocile, e cel mai apreciat copywriter din Cluj? De ce s-ar fi pretat Lorand la o astfel de practică când cu banii pe care-i face într-o luna ar putea lua 100 de probe de bac simultan, ca orice activist care merge la festivaluri prin Roşia Montană? Cristian Gog a intrat cu BMW-ul în blogosferă şi exemplele cu cei din Cluj ar putea continua pentru că toţi, şi aici vă rog să reţineţi, au cel puţin un loc de muncă! Eu am două. Nimeni nu câştigă bani exclusiv din blog, nimeni nu moare de foame şi spre deosebire de o parte a colegilor din presă, au coloană vertebrală. Şi pasiune. Şi la fel, mi-e greu să accept că blogosfera din Alba ar zice da unui demers care ar face rău zonei, când componenţii ei fac tot posibilul să o scoată în lume. Contrar credinţei voaste, toată lumea a avut şansa de a merge să vadă ce-i la Roşia Montană, pentru a-şi forma sau întări un punct de vedere deja creionat. Unii au plecat pro, alţii contra. Reţineţi detaliul ăsta.

Acum, în speranţa că v-am luminat cum e cu etichetele şi cumpăratul, să trecem la poveşti despre proiect. Pentru toată lumea e clar că este unul de anvergură, care are nevoie de ceva timp pentru a putea fi înţeles. Asupra lui mi-am aplecat ochii şi urechie de cel puţin un an şi jumătate. Am început prin a fi contra RMGC, sursa mea de inspiraţie fiind cu precădere Mihai Goţiu, până am realizat că manifestul lui are argumente care pot fi combătute şi care mi se pare că deja a devenit hater.

Toamna trecută am ajuns în sfârşit la Roşia Montană. Eram încă împotriva proiectului şi eram cu clasa, în interes educaţional. Când m-am suit în autocar ştiam că merg să fac nişte poze pentru lucrarea finală de la cursul de fotografie, dar ajuns acolo am tras un OMG face de toată frumuseţea când am văzut că ne întâmpină purtărorul de cuvânt al RMGC, Cătălin Hosu. Câteva ore, cât am stat acolo, am fost tot o contră, am fost cam incomod şi am plecat de acolo parcă mai înverşunat. Cătălin poate confirma asta.

Atitudinea mi-am schimbat-o după puţină documentare, după ce am realizat că poate ar fi cazul să consult ambele părţi. După vizita făcută weekend-ul trecut la Roşia Montană, am ajuns undeva la jumătatea drumului. Dacă în trecut eram 100% împotriva proiectului minier, acum sunt undeva la mijloc, adică 50% – 50%. N-am trecut încă de o parte sau de alta din cauza unor întrebări la care nu am primit răspuns şi probabil nici nu voi găsi în viitorul apropiat.

Ştiu părerile şi argumentele RMGC, dar nu ştiu mare lucru din tabăra adversă, care din punctul meu de vedere e construită în mare parte pe zvonistică. De asta RMGC se face vinovată pentru că au întrerupt comunicarea câţiva ani buni, şi asta a favorizat legendele urbane. În continuare, sunt de părere, că acum când au reluat comunicarea, nu e ok să se axeze pe componenta socială. Ştiu, sunt conştient că decizia asta a fost luată în urma unor studii, care ne confimă faptul că românii sunt înduplecaţi de poveştile triste, dar eu nu sunt deloc impresionat de firul epic lacrimogene, şi mai mult ca sigur mai sunt şi alţii în categoria mea.

Pe de altă parte nu-mi place că ONG-urile bat apa-n piua pe exploatarea cu cianură şi pe distrugerea patrimoniului cultural, fără a propune o soluţie concretă pentru dezvoltarea zonei. Turismul şi festivalurile, pe care localnicii nu le vor, sunt soluţii dintr-o lume utopică, dar realizezi asta după ce mergi acolo şi doar dacă ai un dram de obiectivism asupra ta. Mai mult, patrimoniul cultural nu va intra în UNESCO:

Roşia Montană nu îndeplineşte criteriile şi standardele pentru a fi inclusă în patrimoniul UNESCO.

Potrivit raportului Grupului Independent pentru Monitorizarea Roşiei Montane, patrimoniul cultural al zonei nu poate fi salvat în lipsa unui program serios de investiţii pe care nici Uniunea Internaţională pentru Protecţia Patrimoniilor, nici fondurile publice nu-l pot asigura.

La începutul acestui an, mai multe ONG-uri au solicitat ministrului culturii includerea Roşiei Montane pe lista patrimoniului UNESCO.

La polul opus sunt susţinătorii proiectului minier de la Roşia Montană, care cred că listarea UNESCO este un demers nelegitim. sursa: radiocluj.ro

Am putea face analiză pe text, dar n-are rost că şi aşa e extrem de lung postul ăsta. Trageţi voi concluziile. Ideea e că nu sunt bani, sau nu e nimeni dispus să dea suma necesară. Cert este că până în 2006, când statul a oprit exploatarea pentru că nu mai era profitabilă, la fel cu s-a întâmplat şi cu minele de cărbuni, nimeni n-a făcut mitinguri pentru că zona e poluată. Mai mult ca sigur, dacă statul continua să extragă zăcământul nu zicea nimeni nimic chiar dacă zona ar fi arătat din ce în ce mai rău. A! Acum vine o firmă din afară să ne ia aurul? Când se va face scandal că avem ceva aur nerecuperat de la Ruşi sau că am şters anul trecut datoriile Germaniei, făcute în al 2-lea Război Mondial, pentru un vot în favoarea intrării noastre în Schengen, susţin cauza asta care spune “că nu ne vindem ţara”.

Cineva zicea pe un blog, că omul se duce unde e banul, nu aşteaptă să vină banul la el. Perfect de acord. Blogurile clujene au drept proprietari, în 99% dintre cazuri, nişte vinituri. Au ajuns în Cluj la studii şi au rămas aici pentru un trai mai bun. La fel ca mine. Plecând de la ideea asta, în Roşia Montană au mai rămas cam 200 de familii care nu vor să-şi vândă proprietăţile. Majoritatea au făcut-o pe sume de bani care au sfidat piaţa şi s-au mutat în cartierul construit de RMGC în Alba , pentru că au mai multe şanse de a se dezvolta.

Ei bine, am lăsat la o parte argumentele celor care au rămas, şi mi-am pus întrebarea de ce nu au plecat şi ei? Am avut ocazia să i-o adresez şefului Fundaţiei Culturale Roşia Montană, Sorin Jurcă, şi am primit răspunsuri evazive care jubilau între patrimoniul cultural, poluarea zonei şi cumva a ajuns la faptul că are proprietăţi pe care le poate vinde oricând după care să plece. De aici mi-am ridicat o altă întrebare: sigur oamenii ăştia nu sunt speculatori imobiliari? Asta în contextul în care fiecare român pe pământul căruia statul a vrut să construiască ceva, a cerut preţuri exorbitante. Adică ce garanţie am eu că roşienii rămaşi nu aşteaptă toate aprobările de care exploatarea are nevoie, iar în momentul ăla RMGC să fie nevoit să ofere cât cer ei, că doar nu se vor împiedica de un ciot, vorba lui Eminescu.

Răspunsurile primite de la Sorin Jurcă m-au făcut să cred că dacă RMGC-ului nu-i pasă de comunitate, cum spune el, atunci nici lui sau fundaţiei pe care o patronează. Şi nu mă sfiesc să zic că avem la mijloc pur şi simplu o afacere imobiliară. Am înţeles că nu e omul cuvintelor, dar poate fi un om raţional care să cunoască ideile pentru care militează, fără să-mi bâlbâie frazele.

Mai am o preblemă cu moştenirea pe care o las copiilor mei. Nici un activist nu mă va face să înţeleg cu ce-l va ajuta asta pe Hurducaş/a Jr. Dintr-o dată societea are grijă de viitor, deşi în ultimii 20 de ani fiecare generaţie care dă BAC-ul e o generaţie de sacrificiu! Şi asta pentru că societatea nu a fost în stare să tatoneze terenul pentru adevărata generaţie de sacrificiu! În plus, tot a treia sau a patra generaţie împrăştie ce au adunat înaintaşii lor. Eu nu am încredere în cei care compun societatea în care trăiesc, aşa că argumentul ăsta cu moşteniriea pică.

Plusez. E de domeniul naivului să crezi că dacă RMGC nu va demara exploatarea, totul va rămâne aşa cum e acum. Nu, va veni o altă companie, tot din afară, pentru că statul nu-şi va permite exploatarea nici în 1000 de ani. În prezent, dacă nu mă însel, China e singura ţară din lume care desfăşoară în regie proprie o astfel de exploatare. În plus, conflictele de interese pe piaţa de profil sunt mult prea mari ca zona să rămână nevalorificată. Are potenţial şi el va fi exploatat la maxim, oricare ar fi moştenitorii Roşiei Montane.

Cianura face rău. Dacă e administrată fără simţ, sunt perfect de acord. Cu atâta am rămas şi eu de la chimie, profilul pe care l-am urmat în ultimii doi ani de liceu. Ştiu că există şi tehnologii alternative cu care s-ar putea extrage aurul, care aici la Roşia Montană e sub formă de particule, dar cică cianura leagă cel mai bine bucăţile astea microscopice de minereu. Ca un exemplu, dintr-un bolovan de o tonă, se pot extrage 1,5 grame de aur. Prin alte procedee s-ar recupera mai puţin.

Nu stăpânesc bine domeniul extracţiilor de aur, pe o scară de 1 la 10 sunt undeva la 0,5, dar dacă cianura e the ultimate technology şi e folosită de o bună bucată de vreme, atunci la ea se va recurge, că e mai productivă decât restul. Ca să înţelegem mai bine ce am spus, îmaginaţi-vă că democraţia e tehnologia care dă cel mai bun randament politic, care are şi defecte, după cum bine ştim. Optimizarea ei face ca minusurile să fie ţinute pe low profile. Vă puteţi imagina un alt regim politic, mai eficient ca democraţia? Eu nu.

Poluare există şi în prezent. Ştim că ea datează de pe vremea primelor exploatări, că dă o culoare roşie apei din zonă (de aici şi numele de Roşia Montană), şi nu se ocupă nimeni de ea. L-am întrebat pe Sorin Jurcă cât costă îndepărtarea contaminării de acum şi mi-a răspuns că parcă 700.000 de euro, că parcă aşa a înţeles el de la ministrul mediului. Îmi pare rău, dar parcă îmi ridică semne de întrebare şi-mi întăreşte ideea cum că interesul declarat faţă de comunitate e de ochii lumii. În schimb, Cătălin Hosu mi-a spus că ecologizarea, la stadiul în care este zona contaminată acum, costă aproximativ 30 de milioane de euro plus câte 1 milion anual pentru întreţinerea apelor.

Teoretic, Roşia Montană, ar trebui să fie inclusă în prospăt finalizata listă a zonelor contaminate din România, care însumează cam 1.300 de astfel de petice. Ecologizarea lor ar costa între 4 şi 7 miliarde de euro, iar anul ăsta s-au alocat cam 170 de milioane pentru decontaminarea unora. Roşia Montană e printre ele? Anul ăsta clar nu. Şi mă îndoiesc că şi pe viitor. Mă hazardez dacă zic că şi politicul are interese în zonă, nu doar jucătorii pieţei de profil?

Întrebări şi observaţii aş mai avea, dar deja mi-am bătut atât recordul în ceea ce priveşte lungimea articolelor de pe blogul ăsta, cât şi timpul de scriere. Închei prin a scoate în evidenţă ceva ce nu am văzut menţionat nicăieri.

În povestea asta nu sunt implicate doar două parţi, cum se percepe în mod superficial, zic eu. Pe lângă partea pro RMGC şi cea contra RMGC mai există două care ar trebui să joace rol de mediator. Aici arăt cu degetul către Ministerul Mediului şi cel al Culturii, Cultelor şi Patrimoniului. Opinia publică există pentru că aşa e normal să fie în democraţie, dar cineva trebuie să filtreze.

Şi eu nu văd să se întâmple asta. În cazul în care se întâmplă ceva bun sau rău, nu e rspunzător nici ăla care-i pro, nici ăla care-i contra, ci ăla care are rol de mediator! Pentru că întâmplarea face că el joacă un rol dublu. Poate lua decizii cu impact major! Probabil povara asta face ca cele două instituţii să nu-şi asume atribuţiile care le revin.

Şi da, munţii noştri aur poartă, dar ni putem băga-n fund dacă tot ce facem e să doar să vorbim în contradictoriu despre ei.

P.S. : Pentru că am avut un limbaj care reflectă bun simţ şi pentru că nu vreau negativităţi gratuite pe blogul meu, cine doreşte să comenteze să începă astfel: Bună, sunt X, sunt contra RMGC şi documentarea mea are cel puţin 1,6 ani. După care urmează să spună civilizat de ce a adoptat poziţia asta. Ok? Mulţumesc pentru timpul acordat.

10 Comments

  1. “Bună, sunt X, sunt contra RMGC şi documentarea mea are cel puţin 1,6 ani.”
    Bah! Nu stii unde gasesc unghiere din alea sanatoase ca am stricat vreo 5 pana acum si nici una nu tine mai mult de 2 minute. Tare greu se rupe aurul asta din lingou si la amanet nu primesc decat pana in 10 grame. De cand am fost la rosia beau numa Paulaner, cafeaua la Vertigo si la micul dejun merg la Baracca si cer paparaie cu branza de oi.

    • Bă și eu am nevoie de o duzină! Cred ca ce am primit noi e de 24k!

  2. Se stia de la inceput ca Rosia Montana nu o sa ajunga in Unesco, totul a fost facut pentru a se trage de timp. E chiar ciudat , ai o zona unde locuitorii traiesc de 2000 de ani din minerit si acum nu vrei sa ii mai lasi sa faca asta

  3. Eu am zis că omul merge acolo unde este banul (într-o societate normală la cap, adică) și vreau doar să apreciez pozitiv simțul fin al civilului de care ai dat dovadă menționând mediatorii. :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *