24

Senzaționalul ridicol din jurnalul unei sinucideri

În weekend-ul proaspăt apus s-a mai întâmplat o sinucidere în rândul studenților de la UBB. Cu un iz cinic spun că am impresia că deja a devenit o tradiție ca cel puțin o dată pe an un student să se sinucidă din varii motive sau dacă nu se sinucide, moare din cauze independente de voința lui. În ultimul an, dacă nu greșesc, au tras linie voit patru – cinci persoane înmatriculate la una din facultățile UBB sau UTCN. E clar că ceva nu-i ok.

Bun. Cum a tratat presa locală de-a lungul timpului astfel de cazuri? Ei bine, nesperat de deplasat. De la caz la caz jurnaliștii au început să intensifice anchetele în jurul poveștilor ca să stoarcă drama, apoi în jurul victimelor, a prietenilor, a familiilor și mai nou în jurul sexualității lor. Suntem contemporani cu live textul “de la fața sinuciderii”, fiecare detaliu e binevenit și face obiectul unui update într-un articol care conține FOTO în tiltlu. Au venit părinții colegului de cameră? Se trage repede o galerie foto și poate o captură video cu mașina familiei, se spune marca ei, culoarea și ce e pe bancheta din spate. Printscreen-urile de pe Facebook sunt acum la ordinea zilei. Ultimele statusuri ale proaspătului decedat, ultimele reacții ale prietenilor, pozele, toate sunt deosebit de vitale pentru un nou articol. Dacă te uiți atent îți dai seama că jurnaliștii s-au prins cum funcționează Google.

Tot ce am spus mai sus se practică. Nu vorbesc bălării oricât de mult aș vrea să fie așa. Sunt detalii pe care le-am aflat/lecturat acum câteva ore, cu mâna la gură, siderat de-a dreptul de ce-mi procesează neuronii.

E jenant, bă!

Cui puii mei îi pasă că a fost lesbiană? Și ce dacă a fost? Ce relevanță are culoarea mașinii părinților colegei de cameră? Ce relevanță are cine-i colega de cameră? De ce e nevoie să fie specificat numărul camerei în care a stat? De ce e musai să explici cu lux de amănunte cum a fost găsită și cum s-a sinucis? De ce dracu’ să spui toate detaliile astea? Cine ești tu să dai verdicte de genul “o persoană care are clar tulburări psihice”?

Nu! Nu-s deloc. Și dacă îs, unde greșesc? Am înțeles că așa au ales ei să facă presă și am evitat să mai zic ceva pe blog despre conținutul lor. Dar nici măcar asta nu scuză derapajele despre care vorbim! Văd că m-am poziționat ca și hater dedicat lor, dar parcă oarecum nu-mi pasă. De câteva zile, OTV-ul Clujului, tăbăcește subiectul ăsta, își bate joc de oamenii care fac parte din povestea asta și își bate joc de meseria de jurnalist! Menționarea întâmplării în sine era mai mult decât suficientă! Ai marcat-o, treci mai departe. Nu construiești un jurnal de sinucidere. Ba chiar ȘOC! eviți s-o faci.

Singurele chestii cu care se pot lăuda unii dintre jurnaliștii mai vechi, în zilele noastre, sunt: vechimea în presă, traficul și amintirile din vremurile în care presa era presă. Iar cum vechimea în câmpul muncii se anulează de la sine prin natura materialelor scrise acum, mai rămân două. Concluzia tristă: copiii ăia care fac jurnalism nu mai au de la cine învăța ceva bun. Ilar e că tot ăia vechi critică de-o potrivă și presa la care contribuie, și studenții.

Tipa care s-a sinucis sâmbătă la Cluj practic nu mai are nimic de ascuns. Intimitatea ei s-a dus pe apa… din canalul practicilor jurnalistice în contextul în care, dacă nu bunul simț, manualul sigur îți spune că sinuciderile nu se întorc pe toate părțile. Mi s-a zis asta până și la facultatea de aia de “cacao” pe care am urmat-o! Motivul este foarte simplu:

Cu oamenii care se gandesc sa se sinucida nu trebuie vorbit despre acest lucru

Dupa tot ce se stie pe acest subiect, exact opusul este valabil. Cei care cocheteaza cu gandul sinuciderii se simt de obicei usurati atunci cand sunt intrebati asupra fanteziilor lor suicidare. Grija care apare chiar si la medici ca vor declansa o sinucidere daca incep cu cel in cauza o discutie pe aceasta tema este considerata de cei mai multi dintre psihiatri ca nefondata.

De cele spuse mai sus se delimiteaza cele cateva reportaje din mass-media asupra unor cazuri de sinucideri deosebit de spectaculoase. Diverse studii au aratat ca relatari ademenitoare\” asupra unor cazuri de suicid pot declansa un efect Werther\”. Dupa aparitia romanului epistolar al lui Goethe acum mai bine de 230 de ani, multi oameni din Germania si-au luat viata urmand modelul tanarului erou din roman.

In Hamburg, de exemplu, in anul 2001 au avut loc cu 50% mai putine sinucideri in statiile de metrou decat in anul 2000. În metropola hanseatica acest lucru se pune pe seama unei intelegeri cu mediile de informare, conform careia nici macar presa bulevardiera nu relateaza decat cu zgarcenie despre cazurile de suicid si renunta la fotografii. Cu cat relatarile despre o sinucidere sunt mai detaliate, cu atat mai des se gasesc imitatori.

Acest fenomen este cunoscut si la San Francisco, unde podul Golden Gate a atras sinucigasi din toate regiunile Statelor Unite. in anii \’80, statistica oficiala a fost sistata la cea de-a 950-a sinucidere de pe acest pod. Prin aceasta s-a dorit ca nimeni in metropola californiana sa nu fie atras de speranta jubileului macabru al celui de-al 1 000-lea suicid. De la jumatatea anilor \’80 incoace, numarul victimelor sinucigase de pe podul Golden Gate a scazut drastic. sursa

Că tot  ziceam mai sus că ceva clar nu-i ok în valul ăsta de sinucideri,  în cazul unei analize a fenomenului, poate n-ar fi greșit ca psihologii să ia în calcul și mass-media.

În ultimii ani văd că a apărut o nouă specie de jurnalism. Jurnalismul senzațional. Dacă plebea n-ar mai fi interesată brusc de senzațional, presa online ar muri mai repede ca aia scrisă. În 24 de ore.

Până la urmă apetența pentru senzațional cred și sper că e o etapă în procesul de auto-educare pe care-l exercită publicul deja exasperat. La alții așa a fost.

 

24 Comments

  1. Da ipocrizie tipic romaneasca…toti pun la zid gay-ii, iar cand se sinucide vreunul ioi ce om bun a fost, ioi ce pierdere. NU cred ca este popor mai ipocrit ca si romanii. Cei mai credinciosii 90%, dar cu cele mai multe crime…ceva nu pusca bine in tara asta.

    • Nu discutăm aici despre homosexualitate. Ipocrizia vis a vis de subiectul ăsta nu e doar în România și nu tipică româniclor chiar dacă e tabu. Pentru presă e posibil ca elemetul ăsta să fi fost scânteia pentru “investigații” mai amănunțite, deși la fel s-a comportat și când s-a sinucis tipul din Florești, în Tarnița.

    • Povestea cu lesbienele a fost inventata de presa de dragul show-ului, nu e reala. A zis-o unu din presa si au preluat-o toti apoi.

      • A scris-o unul din presa pentru ca a vazut pe profilul ei ca e interested in : Women ( adica n-are chef de masculi sa o aglomereze pe facebook ).

  2. E jenant, e penibil, este scarbos ce s-a putut scrie. Stiri de Cluj, Ev Zilei…te stergi la cur cu modul lor de a face presa si tragi apa. Nu vrei sa mai vezi asemenea “reportaje”
    Se lauda cu traficul lor? Fratii Soica au invatat foarte multe de la CanCan, probabil acolo si-au facut scoala de jurnalistica si asa si-au invatat “colegii” Sunt dur? Nu! Cand se publica asemenea cacaturi, intregul tau ziar e o buda. Nu mai conteaza ca ai scris si chestii faine. Totul se amesteca in acelasi cacat!
    PS as fi vrut sa scriu un articol despre acest mod de a face presa, dar sunt prea scarbit. Astept sa-mi treaca, altfel s-ar putea sa scriu prea urat…

    • Daca scrii si tu (si nu numai) poate ca vor intelege si altii ca nu sunt capcaunul care impunge doar ca are ceva cu X sau Y din presa.

  3. Thumbs up pentru articol.
    De cand cu tragedia de la Tarnita, refuz sa mai citesc stiridecluj. Bag sama ca trebuia sa fie cineva in frumosul nostru oras ciuruit care sa umble prin găinaţ.
    Si nu, Tibi, nu e OK sa iei apararea presei tot timpul, indiferent de ce se intampla. Nici noi nu o luam in cazul bloggerilor care dau cu mucii in fasole.

    • Eu de pe Twitter intru ocazional. Daca n-ar scrie aberatiile pe hashtagul #cluj, nu as intra pe site. Block si report as spam nu-i de ajutor. Nici filtrele…

  4. Foarte bine zici. Si mie mi-e extrem de greață de stilul pseudojurnalistic a stiridecluj. Acum parca vad ca incep cu tipul de la opera. Șoc si groază. Ai perfecta dreptate catalogându-i ca otv-ul clujului. Scormonesc cat ii țin unghiile. Doar articole cu titluri șoc, exclusiv, vezi si foto video dar conținut slab si foarte slab.

  5. Bun articol. La fel ca si groparu, nu mai citesc stiri de cluj de-o perioada buna. Spuza asta din presa clujeana trebuie boicotata, e inuman sa bati campii in halu’ asta despre o persoana depresiva care si-a dat duhul + sa pui tag-uri mizerabile precum “SOC”si alte mizerii practicate de acesti pseudo-jurnalisti. Muie lor. Si mamelor lor.

  6. Important e ca “acesti jurnalisti” au in continuare un loc de munca in presa scrisa in detrimentul tinerilor absolventi cu suflu nou ai unei facultati de profil care probabil isi vor incepe activitatea pe piata muncii lucrand in baruri. E chiar frumos in Romania! Doamne ajuta!

    • Cu menţiunea că ei şi-au construit locul ăsta de muncă. N+au luat locul nimănui. Din câte ştiu eu chiar au angajat o studentă la jurnalism. Nu-s de condamnat că lucrează, ci pentru cum lucrează.

      • Tocmai asta era ideea. Daca lucreaza in modul asta, nu au ce cauta in presa scrisa! Si pana la urma am ajuns la concluzia ca degeaba ne-am gasit o mana de oameni care sa urle pe toate site-urile ca nu e corect ce a facut X de la site-ul Y, atata timp cat cine are puterea sa schimbe ceva nu o face! Si tinerii absolventi si-ar putea “construi locul de munca” daca aceste functii nu ar fi ocupate de “acesti jurnalisti”!

  7. Ieri si alaltaieri cand citeam ce „stiri” dadeau imi venea sa vomit efectiv. Nu imi vine sa cred pana unde merge nesimtirea. Ei oare chiar cred ca ne intereseaza toate acele detalii? In ca camera statea, poze cu colega ei de camera, ca au ajuns parintii si au sigilat camera si alte lucruri normale cand cineva moare.
    Oare ei chiar nu isi dau seama de ceea ce fac? Chiar nu vor sa accepte aceste critici, toate tweeturile negative, toate comentariile de pe site si de pe Facebook? Ar face bine sa le ia in seama, ca prevad un boicot.
    Deja oricum suntem multi care nu ii mai citim de mult timp si o sa piarda mult pe fondul acestor stiri, plus prelarile penibile din tabloidele si de pe Youtube.

    • Mai e mult până la boicot, iar traficul (din Google!) făcut cu articolele de genul ăsta fac criticile invizibile.

    • Multmesc, am vazut. Aseara, cand am scris eu articolul, nu ma asteptam ca astazi sa fie atat de dezbatuta povestea. Ma gandeam ca iar latru singur. :) Nu am mai lasat link-ul catre Facebook pentru ca e deja in articolul catre care ai facut trimitere.

  8. As vrea sa vad si eu un jurnalist din asta, care alearga dupa ceva senzational, care face munca cu adevarat de cercetare si care scrie un articol prezentand cauze, motive, iar in final sa traga o concluzie care sa coincida cu cea a autoritatilor. Nu nimicur din astea pe care oricine le poate debita. Ca nimanui nu-i pasa orientarea sexuala a fetei, daca in momentul sinuciderii purta boxeri sau tanga sau ce a mancat de dimineata colega ei de camera.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *