4

Trei pensionari şi-o brichetă priceless

Marţea erau trei ceasuri rele parcă, nu?

La lucru fiind, am luat o pauza, am ieşit în faţa întreprinderii, adică curte, m-am aşezat pe banca, am scos bricheta şi am folosit-o. Am intrat apoi în birou, lăsând bricheta pentru câteva minute pe bancă, fără să-mi dau seama. Când am realizat că nu mai e la mine, mi-a amintit că am pus-o acolo când m-am uitat la telefon.

Mno ghinion. Că nu mai era nici unde.

Cei trei erau acolo, cum de altfel sunt zilnic. I-am întrebat sfiit dacă nu cumva au văzut o brichetă argintie, şi evident, mi-au răspuns sec că nu. Pe altcineva nu-mi vine să învinuiesc.  Nu mă interesează că e un obiect scump, dar bricheta aia pe numele ei Zippo am primit-o cadou!  Un obiect priceless pentru mine.

Nu ăştia în vârstă trebuie să dea exemple pozitive? Nu ei sunt cei care spun că tineretul din ziua de astăzi e dereglat şi că pe vremea lor era respect? Mno… daţi-mi voie să mă uit chiorâş la ei.

Mă rog… o fi unul dintre efectele celor -20%. Totuşi, să le explice cineva că nu totul li se cuvine. Nici măcar locul din autobuz.

 

4 Comments

  1. Multi oameni traiesc dupa principiul “daca x si y fura, eu de ce sa nu o fac?”.
    Nu conteaza varsta :))
    Imi pare rau pentru bricheta :*

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *