1

Un gram de patriotism

Astăzi tot românu’ scrie/vorbește/mănâncă românește. E patriot. A scos patriotismul de la naftalină.

Eu nu știu cum e să fii patriot. Nici măcar școala nu m-a învățat asta. N-am fost șoim al patriei, n-am fost pioner, n-am fost… nu sunt. Și nici nu găsesc motive în jurul meu s-o fac. Nu-i o situație care să mă bucure, dar eu o recunosc și nu fac ipocrizisme cu ocazia de 1 decembrie.

Și totuși, un gram de patriotism tot am:

Ca dovadă că am ales să mă trag în chip, cu Cătălin, lângă al nostru tricolor, deși puteam să fac cu oricare altul, după cum ziceam și-n statusul de pe Facebook, la miezul nopții. Mă mai enervez din când în când în momentul în care cineva se ia de România, dar probabil că e doar orgoliu, nu patriotism.

Deși, conform următoarelor cuvinte postate pe Facebook de către colegul meu Dan Horea, s-ar putea să fiu:

Azi e ziua naţională a României, şi vă propun s-o cinstim cu multă sinceritate şi bun simţ. Fanfaronada şi demagogia le lăsăm pe seama altora. Aşa cum prietenul adevărat îţi spune adevărul, nu te laudă făţarnic, tot aşa patriotul îşi vede ţara exact cum este, spune lucrurilor pe nume şi face tot posibilul să repare ceea ce s-a stricat.

Aș putea zice că o să asist la fariseime toată ziua, dar nu ea așa. Românul patriot-de-o-zi își pune mici și bere-n cap, nu cenușă.

Cu toate astea, gramul meu de patriotism nu va ajunge la amanet.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *