0

Well… la mulţi ani de 4 iulie

Ieri, 4 iulie, ziua Americii. Am aflat că Minnesota ar fi intrat în incapacitate de plată. În mediul virtual lumea se agita să le ureze americanilor numai de bine, categorie în care nu intră şi fanii lui Allah.

4 iulie 2011, o zi normală pentru România. Mai mult de jumătate dintre elevii de clasa a 12-a nu au promovat examenul de bacalaureat. O zi normală, deci, în care eu şi Ada nu găseam niciun motiv de a ne entuziasma faţă de independenţa Statelor Unite. Nu ne puteam screme nici măcar de un zâmbet solidar cu bucuria ce o trăiau vecinii noştri de peste ocean, care ne vor da în dar un scut antirachetă.

Intrăm în autobuz. Mă aşez cu Ada pe scaun, sub privirile asupritoare ale pensionarilor. La următoarea staţie urcă o  tanti. Forma sânilor ce-i ţinea sufocaţi la piept ne-a atras în unanimitate atenţia.

- E PIMP-uită, zic mai codat. Eu nu ştiu să vorbesc în şoaptă.

- Clar. Uite-te şi la buze.

- Aha. E botoxată.

- Ni mă! Conturul sprâncenelor! zice încruntată.

- Aha. Îi tatuat. Cam penibiluţ, concluzionez io fără a lăsa drept de apel.

- Şi ce culoare de morcov are. Clar n-o făcut baie în betacaroten.

- Aha.  S-o prăjit la solar. Fără ulei, adug eu chicotind ca o bârfitoare satisfăcută.

- Oare are silicon şi-n fund? se întreabă Ada retoric .

- Aha. She looks like Sillicon Valley.

La următoarea staţie, tipa părăseşte câmpul nostru vizual fără să fi apucat să-i comentăm manichiura. Îi ia locul o alta, mai corpolentă. Foarte corpolentă. Extrem de corpolentă.

- Marele Canion, zic sec.

- Well… la mulţi ani de 4 iulie, Hurducaş, zice Ada resemnată. Suntem fix ca-n State. Elevii noştri au reuşit performanţa de a ajunge la acelaşi low level intelectual cu americanii. Mai trebuie să urce un Borack Obama în bus şi dăm drumu la artificii.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *